De aproape cinci ani sunt un client fidel al metroului. Aproape în fiecare dimineața la ora 9.10 sunt prezent la primul vagon, în stația Piața Sudului iar mai nou la Eroii Revoluției. Deficare dată mă așez pe același scaun, dacă este liber, daca nu stau în picioare în fața lui. Am început să cunosc și călătorii metroului, chiar știu și unde coboară.
Este o domnișoară foarte frumușica (de care cred că m-am îndragostit) care se urcă o data cu mine la Eroii Revoluției, de când a dat zăpada poarta niște UGG-uri gri cu blugi bleu și o geacă albă și nu îi lipsește niciodată Iphone-ul 3G la care ascultă muzică și coboară o dată cu mine la Pipera.
Îmi pare rau că niciodată nu am curajul sa o bag în seamă, timiditatea mea își spune cuvăntul.
În vremurile bune, cănd mă urcam în metrou la Piata Sudului, o făceam alături de o doamnă de aproximativ 33 – 34, îmbracată tot timpul extraodinar de elegant, mereu în fustă, se mai întalnea din cănd în când cu o doamnă puțin mai în vârstă decât ea cu care chicotea pana cobora din metrou la Piața Victoriei.
La Unirii se urcă un tip inalt și grasun trecut bine de 40 de ani care se așează mai tot timpul langă prima domnișoară, nu îi lipsesc niciodată căștile din urechi și butoneaza un PDA pana cand coboara și el la Piața Victoriei.
Sunt mai multe persoane cunoscute din vedere, despre care o să mai scriu și in posturile viitoare. Sper din tot sufletul că prima domnișoara să citească acest post. Amin!
Blogul meu, bă! 
te-ai gândit vreodată că, circulând pe aproape întreaga magistrală berceni-pipera, ai putea să citeşti o carte în 5-6 zile? măcar de acolo ai rămâne cu ceva. părerea mea….
sănătate!
Salut, Vlad Ionuț, da m-am, și încă ceva, dă-mi voie să nu te iau în seamă. =))
uite o decizie înţeleaptă din partea ta!
Merci, merci!
Marius sunt momente in viata in care daca nu te remarci singur cu siguranta alte persoane nu te vor remarca. 😉
Succes ! 😛
Auzi bă! Citește o carte… ce carte sa citesc stand în picioare? Port o carte cu mine in geantă și n-apuc s-o citesc decât acasa pe WC. Dar e bine și așa, că dacă o scot în metrou s-ar putea să pută. 🙂
Si cred că eu sunt ăla de vreo 40, chiar dacă nu îi am încă. Vrei să mă așez mâine lângă tine?
Nu trebuie să aştepţi să citească ea pe blogul tău că tu eşti îndrăgostit de ea. Îţi dai seama ce şanse mici sunt? Există mii de bloguri şi poate că ea nu citeşte altceva în afară de virginia wolf.
Deci ce zic io. Intră-n vorbă cu ea, poate nici nu este ce ai vrea tu, poate o să afli că nu-ţi place cu adevărat. Dar măcar vei şti, ca să-ţi iei gândul. Sau poate fi aleasa ta.
Pai nu pot din cauza mustaciosului care se aseaza langa ea. :-). Sper ca in curand sa pun si poze cu ea. 😀
Draga Marius,
Iti sugerez sa mai revizuiesti gramatica pe care o folosesti.
Faptul ca ai folosit „nici o data” in loc de „niciodata” lasa multe de dorit. Daca scrii aceste „articolase” pe fuga te inteleg, dar daca ai timp mai mult incearca sa tii cont de sugestia mea.
Mulțumesc, am corectat!
eu când ţi-am spus, te-ai supărat…..
Foarte tare, ati gasit o greseala, poate cu siguranta veti mai gasi.
Multumesc pentru atentia acordata!
🙂 deja am găsit: poate cu siguranţă!
halal logică…
Felicitari!
Vlad, daca nu iti convine te invit sa nu mai citesti. Ok?
Nu imi lua in nume de rau sugestia pe care ti-am facut-o. Fiind licentiata in Filologie, orice greseala de limba romana imi sare in ochi. Si s-ar putea sa fie persoane care chiar invata cate ceva din cele ce se scriu aici. Si nu cred ca ne dorim sa invete gresit.
P.S.: Ceea ce mi-ai scris pe Messenger nu are niciun fel de legatura cu meseria mea de cadru didactic.
Marius, sa-ti spun si eu o povestioara de la metrou, din dimineata asta.
In general nu prea ma uit la oameni. Doar 2 persoane mi-au atras atentia: o fata mai grasuna imbracata ca o scolarita (de fapt cred ca este) pe care o vad aproape in fiecare dimineata si o doamna blonda imbracata bine pe care o vad mai rar.
In dimineata asta am pierdut metroul cu care merg eu de obicei (6:50-6:55) si a trebuit sa-l astept pe urmatorul. Nu mai spun despre nesimtirea celor de la Metrorex: urmatorul tren a venit peste 10 minute si a mai si stationat aproape 3 minute. Trenurile dupa ora 7 sunt, de obicei, foarte aglomerate insa de la unirii am gasit un loc liber (eu merg pana la Pacii). In fine, ma asez, ma uitam la lumea din jur: unii suparati, altii obositi, altii nerabdatori si grabiti. Cei obositi mai pot fi vazuti cum atipesc pret de cateva secunde pe scaunul si asa incomod de la metrou. La un moment dat aud un sforait „profesionist”. Scanez pe cei din jur sa descopar de a cine a venit zgomotul. Initial am crezut ca a facut cineva o gluma, apoi ca e vreun ton de apel (stiti, din alea cu pisicute, greieri, ragaieli & co). Nimic. Ma uit mai bine si ce sa vezi: vecinul din dreapta dormea bustean. A tras omul cateva sforaieli profesioniste apoi s-a trezit ca trebuia sa coboare.
Uite, asa da: cand esti la metrou sa nu atipesti, sa dormi cum trebuie ca sa te poti odihni. La serviciu nu se stie daca seful va tolera acest „profesionalism”.