Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Aprilie 2010

Awesome blogger! by Ruxi

Au început să curgă premiile, fără număr, fără număr. 😀 Din școala generală nu am mai primit atâtea premii. Vinovatele ce mi-au oferit acest fermecător premiu sunt Ruxi si nu în ultimul rănd domnișoara, Kirstday.

Multumesc!

Iar eu, ca un om avar și amar ce sunt nu îl voi da nimănui, așa că,  premiul va rămâne la mine. 🙂 Si pentru că niciodata o tusea nu vine fără junghi am primit și o leapșa tot de la minunata Ruxi!

Ruxi eu glumesc să nu te speri, da?

1. Cand te-ai indragostit ultima oara?

Of ce întrebare, mă îndrăgostesc de fiecare persoană cu care fac sex, dar în câteva zile îmi trece.

2. Care sunt sporturile tale preferate si care dintre ele le practici?

Alpinism, basket, înot, cu practicatul mai greu, îmi mai fac timp pentru alpinism.

3. Cand ai spus ultima oara ”te iubesc!” si cui?

Colegului de birou, Geo, îl confund cu o gagică mereu.

4. Care este melodia care o canti sub dus?

Nu fac duș!

5. Care este culoarea ta favorita?

Alb.

6. Este vreun lucru pe care ai vrea sa-l schimbi la tine? Daca da, care?

Da, să vorbesc mai puțin și nu atât de tare.

7. Care este partea ta preferata a zilei? De ce?

Cred că seara, însemnând 5.20, cand îmi fac bagajul să plec de la serviciu. 😀

Anunțuri

Read Full Post »

Cui nu-i place tenisul?

Read Full Post »

Tânărul care s-a aruncat, ieri după-amiază, în faţa metroului în staţia Piaţa Romană avea 24 de ani, era absolvent de ASE şi lucra în domeniul IT. Tatăl său a povestit pentru „Adevărul de Seară” că Dragoş nu avea probleme în dragoste, dar că era stresat din cauza jobului.

Sinucigaşul, Dragoş Bratu, nu a lăsat în urma sa niciun bilet de adio în care să-şi motiveze gestul extrem.

Tatăl său, venit întâmplător în Bucureşti de la Râmnicu-Vâlcea, spune că Dragoş nu avea, aparent, niciun motiv să-şi ia viaţa. „Am văzut aseară că s-a sinucis un tânăr la metrou, dar nu m-aş fi gândit că este băiatul meu.
Poate a avut o problemă la serviciu. El lucra în domeniul IT. O fi făcut vreo greşeală şi poate nu au fost şefii mulţumiţi. Era un băiat harnic, meticulos, ţinea mult ca treaba să-i iasă bine“, ne-a spus plângând tatăl sinucigaşului, aflat azi-dimineaţă la IML.
La rândul său, cumnatul lui Dragoş crede că tânărul nu s-ar fi sinucis. „Nu ar fi făcut el aşa ceva! Eu cred că a alunecat“, ne-a spus bărbatul. Nici tatăl, nici cumnatul lui Dragoş nu cred că moartea sa are legătură cu vreo problemă în dragoste. De altfel, prietena sa a fost cea care i-a anunţat aseară, târziu, că Dragoş a întârziat acasă.

Sursa

Read Full Post »

– Măi, Sache! Tot nu te-ai plictisit în Rai? întreabă Dumnezeu.
– Un pic. Doar un pic, Doamne… rutina mă deprimă.
– Dar de bătaie ce zici? insistă Cel de Sus.
– Ce să zic, Doamne, parcă Tu nu vezi. Se bat sfinţii ca nebunii. Nici una – nici alta se şi iau la harţă. Am încasat-o şi eu de câteva ori, dar nu m-am lăsat. Dau bine cu dreapta.
– Te-aş trimite pe Pământ… şovăie Dumnezeu.
– Dar cu ce-am greşit, Doamne?
– N-ai greşit. Vino să-ţi arăt ceva la televizor.

De fapt, Dumnezeu n-are televizor, are un ecran plat, alb-negru, cu diagonala de cincizeci de centimetri, prin care urmăreşte păcătoşii de pe Pământ. Mă întind prin stânga Domnului şi privesc imaginile şterse. Sunt bărbaţi, femei, copii care se plimbă prin păduri, fac baie în oceane şi mări, mănâncă fructe.
– Doamne, parcă jos e şi mai plictisitor, mormăi îngrijorat.
– Nu-i aşa, Sache. Acolo ai alte avantaje, mă ispiteşte Cel de Sus.
– Ce avantaje, că nu se văd… Şi ce misiune îmi dai, Doamne? întreb resemnat.
– Să duci bătaia pe Pământ.
– Bătaia? Adică trimiţi jos singura noastră distracţie, la vegetarienii ăia?
– Sache, e hotărârea Mea, se supără Dumnezeu. Mergi la Marius Strâcnă la magazie, ia ‘bătaia’ şi ia liftul.
– Şi când mă întorc? întreb, dar nu mai e nimeni care să audă. Mă trezesc în lift, cu pachetul în braţe. Ce expeditiv e astăzi Dumnezeu!

În timp ce cobor îl aud pe Marius.
– Hii! Hii!…
– Ce te smiorcăi, Strâcnă? îl ia la zor Dumnezeu.
– Dacă iei bătaia, ia-mi şi viaţa… Hii! Hii! Ce mă fac fără bătaie? O să înnebunesc… Hiiii!
– Hai că-ţi dau altceva de făcut. Mâine se scufundă un vapor şi recepţionezi treizeci de morse, adică femei supraponderale. Profesor de fitness te fac. Ce zici?

Marius se înseninează imediat, sare într-un picior de bucurie… liftul a coborât, nu-l mai văd pe Marius.

Plâng. De trei zile şi trei nopţi, adică de când m-am născut, plâng într-una. I-am zăpăcit pe părinţi, i-am zăpăcit şi pe vecini. Păi cum altfel, cine n-ar plânge dacă ar face ochi în mahalaua Ferentari, într-o casă de chirpici, cu pământ bătătorit în loc de podea? N-am văzut casă mai urâtă… Singurul loc mai bun e lângă sobă, acolo a pus tata o uşă, pe care a întins o saltea de paie. Când avem lemne de ars, e singurul loc călduros. Am patru fraţi, iar noaptea ne înghesuim toţi cinci sub un pled de lână. Sunt sigur, dar ce zic eu, sunt 100% convins că părinţii mei n-au auzit de metodele contraceptive. Fac copii cu nemiluita, iar pe masă pun doar mămăligă şi sare. De mine încă-i bine că sug de la sân. Laptele mamei e slab, ea mănâncă întotdeauna ultima, şterge blidele cu mămăligă…

Şi cum spuneam, de când m-am născut, bâzâi.

– Bărbate, să botezăm copilul ăsta. Plânsul e semn de la bunul Dumnezeu.
– Bine, femeie.  Mă duc acu’ la popa Gheară şi mâine-i gata.

A doua zi, mă bagă părintele Gheară în cazan. Mă bagă de trei ori şi mă scoate de două. I-am alunecat din mâini şi m-am dus direct pe fundul cazanului. Mă caută popa, ba mă caută şi tata… eu nimic, mă pitisem bine şi înghiţeam apă pe săturate. În cele din urmă m-au găsit. Acum nu mai plâng, de fapt, nici nu mai respir. Oho!! ce bătaie s-a incins în biserică! Dă tata, dă şi popa Gheară, dă şi mămica…

– Sache!!  Deschide măi, ochii! strigă Dumnezeu. Sache!
– Tii, ce mai bătălie s-a iscat în biserică! De ce nu M-ai lăsat să privesc până la sfârşit? Dădeau ăştia ca dracii… pardon de expresie. Auzi Doamne, totuşi de ce-ai trimis bătaia pe Pământ?
– Prea mult zgomot în Rai. De astăzi, gata! Am încheiat-o cu luptele, şi Dumnezeu face un semn cu mâinile. Şi apoi, să vadă şi muritorii cum e prin Ceruri.
– Of, Doamne.  Acu’ te pomeneşti c-or să zică toţi că bătaia-i ruptă din Rai…

Read Full Post »

Lucrurile mici pe care le facem și le spunem au o mare importanța în timp ce noi ne urmăm calea. Un gest frumos poate să ia povara umerilor obosiți pe drum. O vorbă bună poate îndulci inima precum o ploaie de vara peste florile însetate. Câtă bucurie țâșnește deodată din lucrurile mici și simple, deci simplu, dar din suflet „LA MULȚI ANI!”

P.S. Îți mulțumesc pentru că am ocazia de a-ți fi coleg!

Read Full Post »

O noua moda loveste transportul subteran, si nu ma refer la greva sau alt fel de protest, ci la sinucideri. Tot mai multi bucuresteni aleg sa-si puna capat zilelor intr-o astfel de metoda. La fel este si cazul tanarului de 24 de ani care s-a aruncat in fata metroului. Medici SMURD ajunsi la fata locului nu au reusit decat sa constate decesul.

Incidentul s-a produs aproximativ la ora 17:00.La ora 17:30 m-am urcat in metrou la Pipera iar la ora 19:10 am coborat in statia Eroii Revoutiei. La 19:30 transportul nu se redresase din cauza intarzierilor.

Piata Victoriei

Read Full Post »

Sursa:http://i.imgur.com

Read Full Post »

Older Posts »