Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for iunie 2010

A fost odata un taran sarac si cinstit, roman. (El putea fi deopotriva bulgar, bosniac, albanez, slovac sau ucrainian, importante fiind – in acest caz – saracia si cinstea. De altfel, in variante, legenda circula si in folclorul nou al amintitelor popoare).

In satucul sau natal, izolat de lume, se zvonise ca undeva departe, peste noua mari si noua tari, s-ar fi aflat o baroneasa instarita, cu darnicie fara seaman, care s-ar fi numit Uniunea Europeana. Si zvonul nu era numai zvon, caci vazuse omul prin vecini, ba pe unul, ba pe altul, falindu-se cu darurile acesteia.
Intr-o buna zi si-a luat toiagul si a purces la drum. A batut la poarta palatului si i s-a deschis. Doamna cea mare l-a primit, l-a poftit sa sada si, fiindca era peste masura de ostenit, l-a imbiat cu Coca-Cola si guma de mestecat. Taranul a gustat cu masura din bucate si nerabdator, si-a spus pasul:

„Marita Doamna Uniune, am auzit ca faci daruri celor nevoiasi. Eu am acasa, pamant bun, ape limpezi, am si paduri. Iarna insa-i cam lunga la mine in tinut, aproape sapte-opt luni pe an. Ca sa lucrez bine as avea nevoie de o pereche de incaltari. Sunt descult si mi-e frig.
Doar atat iti cer”.
Doamna Uniune Europeana l-a masurat din cap pana in picioare si a ramas cu privirea pironita la degetele acestuia, vinetii, infrigurate, batatorite si prafuite de drum. Apoi a glasuit:
„Omule, esti descult si eu te inteleg… Dar, tot ce-ti pot oferi este o basca. Una noua si de calitate eu ropeana – Armani. Tine de frig, de ploaie.”
Omul a luat basca, a oftat dezamagit, a multumit si a facut calea-ntoarsa spunandu-si:
„Totusi e doamna buna. Putea sa nu-mi dea nimic”.
A trecut iarna si din gerurile sale cumplite, omul a iesit destul de bine, doar cu un deget degerat.
Apoi vara istovindu-se, a purces iar pe lungul drum al Doamnei Uniuni, spunandu-i pasul vechi:
„Sunt descult.. O pereche de incaltari mi-ar prinde tare bine”..
Doamna l-a privit cu intelegere si caldura, l-a ospatat cu Coca-Cola, oferindu-i iar o basca noua-nouta, de firma.
„Daca-i degeaba, merita s-o iau”
isi spune la intoarcere taranul cel sarac si cinstit.
Iarna a trecut cu chiu cu vai si in afara altui deget de la picior, numai unul, degerat si amputat de doctor, omul n-a avut de suferit.
A urmat primavara, vara si pe cand frunzele s-au ingalbenit, taranul si-a amintit de Doamna cea darnica, pornind iar spre ea, sa-si incerce norocul. Dinaintea acesteia si-a baut cu pofta paharul de Coca-Cola, ba a mai si cerut unul, caci incepuse sa-i placa, dar de intors s-a intors tot cu o basca.
Totusi nu s-a dat batut. An dupa an a strabatut calea plin de speranta, primind cu politete stiutul dar.. Pana intr-o iarna, cand zapezile si gerurile au fost mai amarnice ca niciodata. Prins cu treburile, picioarele i-au degerat si doctorul a trebuit sa i le amputeze, spre a-i salva viata.
Purtat pe brate de vecini, omul a batut la poarta Doamnei Uniuni care, iute, si-a dat seama de trebuinte, facandu-i cadou un carucior de invalid, cu rotile, nou si stralucitor, avand douazeci si una de viteze si telecomanda. Omul a multumit si intorcandu-se in satul sau cu masinaria cea aratoasa a starnit mari invidii. De aici i s-a tras un necaz: intr-o noapte a fost calcat de hoti. Acestia nu gasisera mare lucru, dar plecasera acasa cu saci intregi de basti. Oameni cu frica de Dumnez eu , ii lasasera, totusi, caruciorul.
In prag de iarna, taranul s-a pomenit astfel fara nicio basca.
Asezat comod in caruciorul sau silentios, a pornit iar cale de noua munti si noua tari, s-a infatisat Doamnei Uniuni si i-a spus:
„Marita Doamna, m-au calcat hotii si acum, la caderea zapezii, sunt cu capul descoperit.
Fii buna si da-mi o basca, fiindca stiu ca ai si poti”.
Doamna l-a masurat din cap pana la brau (acolo unde incepea carutul) si ganditoare i-a spus:
„Bade draga, eu te inteleg… Dar, tot ce-ti pot darui acum este o pereche de incaltari.
Apropo, asa cum te vad, cred ca nu poti munci.
Nu-mi vinzi mie pamantul dumitale?
Cu banii primiti ai putea sa-ti cumperi cea mai buna basca”..

Aceasta legenda, ca orice bucatica de folclor, are autor necunoscut. Dar personajele, din pacate, le vedem in fiecare zi in jurul nostru…

Read Full Post »

Despre femei

“Intuitia feminina este rezultatul a milioane de ani in care femeile nu au gandit.”

Rupert Hughes

„Chiar daca barbatii ar putea sa inteleaga femeile, tot nu le-ar veni sa creada.”
AW Brown


„Initial a fost o lume a barbatilor. Apoi, a aparut Eva.”
Richard Armour

„Un misogin este un barbat care uraste femeile la fel de mult pe cat se urasc ele intre ele.”
HL Mencken

„O femeie care iti spune varsta reala este fie prea tanara pentru a avea ceva de pierdut, fie prea batrana pentru a avea ceva de castigat din asta.”
Proverb chinezesc

„Mai degraba as putea sa impac intreaga Europa, decat doua femei.”
Ludovic al XIV-lea

„Atata timp cat o femeie poate sa arate cu 10 ani mai tanara decat fiica ei, ea este perfect multumita.”
Oscar Wilde

„In spatele oricarui barbat de succes, se afla o femeie, iar in spatele ei se afla sotia barbatului.”
Groucho Marx

„Nu am mai vorbit cu nevasta mea de ani de zile. Nu am vrut sa o intrerup.”
Rodney Dangerfield

„Am avut ghinion in ambele casnicii. Prima nevasta m-a parasit iar a doua nu m-a parasit.”
Patrick Murray

„Unul dintre cele mai dificile lucruri este sa convingi o femeie ca pana si chilipirurile costa.”
Edgar Watson Howe

„Nevasta mea este un obiect sexual. De fiecare data cand cer sex, ea obiecteaza.”
Les Dawson

„Un psihiatru este o persoana care iti pune multe intrebari contra cost, intrebari pe care nevasta le pune pe gratis.”
Joey Adams

„O femeie stie ca poarta rochia potrivita atunci cand barbatul ei vrea sa i-o dea jos.”
Robert Paul

„Oricat de frumoasa si de dulce ar fi o femeie, exista cel putin un barbat pe lumea asta care s-a saturat de ea.”
Anonim

„Cele mai multe femei isi propun sa schimbe un barbat, dar in momentul in care il schimba, nu-l mai plac.”
Marlene Dietrich

„Femeile ne-au facut sa pierdem Raiul, dar il regasim de multe ori in bratele lor.
De Finod

Read Full Post »

Dacă în urmă cu aproximativ o lună, la mine în casă, centrala termică, duduia pe căldură. La o săptămână diferență am pornit aerul condiționat pe 22 de grade și nu l-am oprit până aseară. Când dintr-o dată s-a facut groaznic de frig, am oprit aerul condiționat și am pornit centrala.  Curtea devenise un lac, totul plutea, grebla, lopățica pentru grădinărit, furtunul, gazonul, trandafirii chiar și catelul. Ce extreme, ori scoți limba de-un cot ori îți crapă dinții de frig.

Read Full Post »

– Plecaţi? Îmi pare rău dacă am întârziat… Vorbim diseară la telefon şi revin altădată.
– Stai mă’ Sache, unde te duci? Doar noi te-am invitat… A intervenit ceva şi-o să lipsim doar jumătate de oră. Stai şi tu de vorbă cu Săndel, te uiţi la televizor, serveşti un suc, o bere. Şi apoi, Săndel e un copil deosebit şi-o gazdă interesantă. Aşa-i, Săndele, mamă?
– Bine, atunci rămân. Abia aştept să îmi cunosc gazda. Săndele, câţi ani ai tu?
– Şase ani şi opt luni.
– Mulţi înainte…
– Toţi zic la fel. Spune şi tu, cum aş putea evolua dacă habar n-am să citesc, iar oamenii mari din jur n-au inspiraţie. Sunt la vârsta întrebărilor şi acumulărilor.
– Păi atunci pune-mi şi mie câteva întrebări.
– Vrei? Zi-mi la ce-ţi folosesc nasturii?
– Care, ăştia de la haină? O închei şi-mi ţine de cald.
– Aici nu-i frig.
– De acord, dar afară…
– Şi nasturii de la mâneci ţin tot de cald?
– Nu, ăia mi i-a cusut nevastă-mea când am avut guturai.
– Ce-are guturaiul cu nasturii?
– De la guturai căpătasem un tic: îmi ştergeam nasul cu mâneca. Tu să nu faci aşa!
– Scârbos tic!
– Aici semeni cu nevastă-mea.
– Dar aia ce e?
– Asta? Cravată.
– La ce foloseşte cravata?
– Eleganţă, farmec, nobleţe…
– Mama spune că pe-un bărbat îl cunoşti după cravată.
– Păi, ce-are una cu alta?
– Nu ştiu, eu pun întrebările.
– Mda.
– De ce oamenii mari nu se dezbracă la mare?
– Cum sa nu?! Se dezbracă şi fac plajă.
– Nu-i adevărat! Oamenii mari rămân în slip, iar pe copii îi dezbracă de tot. De ce diferenţierea asta?
– Celor mari le e ruşine, Săndel.
– Ce înseamnă ruşine?
– Un sentiment…, un gând care te face să te simţi stingher. Ca atunci când te dezbraci în faţa cuiva.
– Şi dacă te dezbraci în faţa pisicii te simţi stingher?
– Atunci nu.
– Dar în faţa plopului?
– Nu, Săndel. Doar în faţa altui om.
– Tata se dezbracă în faţa mamei şi nu-i este ruşine.
– Asta-i altceva. Şi eu mă dezbrac în faţa nevesti-mii.
– Nevasta e proprietatea ta?
– Cum să fie proprietatea mea?
– Atunci aparţine tuturor?
– Nu, Săndel, e doar a mea!
– De ce oamenii mari au buletin de identitate şi copiii nu?
– Ca să aibă ce arăta poliţiştilor.
– Şi poliţiştii au buletine?
– Desigur.
– Ei cui arată buletinele?
– Şefilor.
– Şi şefii au buletine?
– Au şi ei, Săndele!
– Şi cui arată…
– Nevestelor!
– De ce te enervezi?
– Nu, Săndel, sunt calm. Sunt liniştit ca un lac de munte.
– De ce oamenii mari din trecut purtau armuri şi cei de-acuma nu?
– Cei din trecut se băteau cu pietre, buzdugane, săbii. În prezent nu mai e cazul.
– Ieri seară mama i-a dat lui tata în cap cu polonicul şi l-a făcut căpos. Dacă ar fi avut armură…
– Da, aici ar fi fost bună o armură.
– Batista de ce trebuie să fie albă şi să aibă dantelă?
– Ca să fie frumoasă.
– Şi dacă e verde e urâtă?
– Dar nici frumoasă nu-i…
– Ce înseamnă frumos?
– Frumos e ceva care te bucură.
– Eu sunt frumos?
– Eşti, Săndele.
– Dar n-am batistă albă cu dantelă.
– Atunci cum iţi sufli tu nasul?
– Cu şerveţele parfumate.
– Colorate?
– Nu, albe. Nevasta ta este frumoasă?
– Este.
– Dar casa ta?
– Şi ea este frumoasă.
– Tot ce-i legat de oameni e frumos?
– Da, Săndele.
– Hepatita A e frumoasă?
– Nu, asta nu.
– Ce bine e să fii om mare… Le ştii pe toate.
– Le ştii, dar nu-i aşa bine! Cănd eşti mic eşti protejat de părinţi, ingrijit… Când creşti ai numai obligaţii.
– Şi tu ai obligaţii?
– Şi eu.
– Ce fel de obligaţii?
– De serviciu, conjugale, morale…
– Ce-s alea obligaţii conjugale?
– Adică cele strict legate de nevastă-mea.
– Te pune să conjugi verbe?
– Nu, nu-i asta… E vorba de altceva.
– Ce-i aia o tărăboanţă?
– Tărăboanţă?
– Da.
– Nu stiu. Ce-ţi veni?
– Trebuie să ştii ce-i o tărăboanţă.
– Uite că nu ştiu!
– Imposibil. Când erai la uşă mama a spus: Na! Iar a venit Sache cu tărăboanţa lui.

Read Full Post »

Cris-Mary mi-a dat o idee grozavă, am  o întâmplare foarte asemănătoare cu a ei.

Se întămpla  prin 2009 în supermarketul CORA din Pantelimon. Eu, la fel ca George din întâmplarea ei, tot timpul sunt cu nasul în telefon. După aproximativ o ora de împins un cărut, realizez că nu este al meu, avea în el alte cumpărături și un carucior de cumpărături din piele cu două roți, (știti voi modelul acela ce le face viața mai ușoară pensionarilor). Cel mai grav este că în adevăratul caruț, al

nostru, erau  geanțile, cheile de la mașina, hainele, un portofel cu 2000 de ron, cardurile și hârtiuța cu pin-urile cardurilor. Cand mi-am dat seama efectiv de gravitatea situației, a fost un șoc… Cum m-am dezmeticit am dat fuga la pază pentru a verifica camerele de supraveghere. Norocul meu face ca la pază să fie o bătranica cu caruțul meu.
Încurcătura cum s-a produs, așa pusa cap la cap:
Partenera de canapea, s-a oprit în dreptul rafturilor cu pantofi, unde în altă parte se putea opri, și s-a apucat să probeze, eu tot tipul cu nasul în telefon. Cum a terminat de probat, m-am înfipt în căruțul meu, știindu-i foarte bine locul în care l-am lasat. Dar bătrânica de la sfarsitul întâmplării la împins puțin pe al meu și lăsând-ul pe al ei caruț în locul caruțului meu. Iar eu, un neatent din fire, l-am luat pe al ei.

The End

Read Full Post »

Un om, pleaca de la serviciu in pauza de masa, si, grabit, da o fuga la banca sa plateasca o factura. Ajunge la banca, intra si vede fericit ca nu mai e nimeni… Se apropie de ghiseu:

– Buna ziua… am de platit o factura, va rog!

La care casierita:

– Va rog sa va intoarceti la coada, si sa va asteptati randul, ca toata lumea…

Omul nostru, nedumerit, se uita in jur, iese din banca, apoi intra din nou, tot nimeni… asteapta putin, apoi merge la casierie:

– Buna ziua… am de platit o factura, va rog. Casierita il invita iar sa astepte la coada pana-i vine randul… la care omul nostru se intinde peste ghiseu si-i arde o palma sanatoasa! Casierita, zbuciumata:

– Cine-a dat? Omul nostru raspunde:

– Nu stiu, nu vezi ce aglomeratie e aici?

Read Full Post »

Să vorbim despre vacă.  Pentru că vaca, spre deosebire de celelalte animale, are dinţi numai sus, jos nu are decât nişte măsele foarte mici, care nici nu se văd. Dacă te uiţi atent vezi în schimb nişte dinţi secreţi situaţi pe limbă, iar fecundarea la vacă este de trei feluri: simplă, compusă şi amenajată.

Vaca mai are un loc în gură unde rumegă frunze de vişin şi care se numeşte rumegător. Mâncarea, după ce a fost rumegată, trece prin ciur, cheag şi esofag şi intră în foios. Vaca se deosebeşte de celelalte animalele carnivore, printre care omul, aligatorul şi dinozaurul pentru că nu are dinţi carnivori, ci numai dinţi ierbivori. Împăratul vacilor este boul care se mai numeşte şi taur, dar numai în Spania.

Când paşte, vaca apucă mai întâi cu gura şi apoi intervine limba ei lungă pentru că numai aşa se poate sătura. Vaca nu ouă ca alte păsări, iar picioarele vacii au câte două degete la care au unghii ca să reziste la călcarea altor animale pe picioare.

Când doarme, vaca începe să mestece iarbă în somn. Primul animal înrudit cu vaca a fost boul. Vacile se împart în vaci de munte şi vaci de câmpie. Vacile de munte au la picioare patru tipuri de copite care le ajută să nu se înţepe în talpă. Vaca are coarne mari ca să se apere de lupi şi de alte insecte sălbatice, cum este bărzăunele. Ea are coada lungă şi un stufiş la capăt. Vaca are la gât o salbă lungă şi clopoţel, când o gâdili, se opreşte din mers şi stă. Toate vacile au patru picioare, ca şi porcul.

Duşmanul vacii este bărzăunele de ogradă care trăieşte în România încă din cele mai vechi timpuri. Alt animal înrudit cu bărzăunele este caşalotul care poate fi lung de până la zece centimetri.

Bărzăunele are o gură foarte mare care se află între picioare, nu are dinţi dar totuşi muşcă calul, vaca şi bizonul. Bărzăunele când zboară se aude numai când merge. Toracele lui e format din trei perechi de picioare, iar prima pereche e formată din două picioare. În loc de a doua pereche de picioare, bărzăune are nişte aripioare pe care de cele mai multe ori le ţine întinse pe spate.

Vaca şi bărzăunele trăiesc încă de pe vremea dacilor.  Bărzăunele a făcut vaca să se mişte repede, să sară, aşa au apărut desenele animate cu vacă, doar că acolo ele şi zboară îmbrăcate în manta cu Superman.  Bărzăunele nu apare în desenele animate de la televizor.

Read Full Post »

« Newer Posts - Older Posts »