Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Noiembrie 2010

Mă înnebunesc după aventuri.  Iubesc barurile de noapte, curvele beţive și apartamentele cu liftul din sticlă.  După treburi d’astea am umblat trei ani, adică atât cât a durat adolescenţa mea.  Maturizarea m-a lovit brusc și a luat forma unei zâne cu șolduri mici, burtă și țâțe fleșcăite pe nume Suzana.  Avea şaişpe ani şi un pic, coşuri pe fund şi nu purta chiloți.  Prima oară ne-am întâlnit în parcul Herăstrău, ne-am vărsat mațele la acelaşi tufiş.  A fost o prietenie la prima vedere, am dormit pe aceeași bancă, lângă lac, iar a doua zi am luat trenul spre Arad.  Acolo l-am cunoscut pe Jonny, un prieten de-al Suzanei.  Ne-a dus până-n Slovacia, să ne scape de sărăcie. De parcă Slovacia era mai brează, pe dracu’, sărăcie şi păduri. În schimb avea mai multe baruri, curve și droguri.

Într-o joi ne-am despărțit, eu am plecat la Praga, ea s-a mutat la domnul Alex, pensionar fără nevastă, cu pensie bună şi ajutor social pentru handicap locomotor.  Suzana a rămas gravidă, nu-şi amintea cu cine și nici de când nu-i mai venise ciclul, aşa că l-a îmbrobodit pe moş.

Prima noapte în Praga am dormit-o într-un parc.  A doua, la fel.  Norocul s-a ivit abia în a treia noapte, în timp ce aşteptam metroul. De fapt ginisem geanta unei babe înțolite şi înțepată nevoie mare. Babele urăsc cardurile, preferă cash-ul, nu se încurcă cu parole și bancomate, aşa că băbătia urma să-mi asigure noaptea la un hotel cu baie proprie.  Și o masă la restaurant. Înainte să ajungă tenul, se apropie de mine o tipă şi mă întreabă dacă n-am niște iarbă pentru party.  M-a întrebat în engleză.

I-am explicat că n-am niciun fel de drog şi să mă lase dracu’ în pace că-mi strică apele cu baba.  Ea nimic, continuă să mă întrebe de unde am accentul ăsta.  – De la doamna mă-ta, idioato! i-am spus printre dinți în limba română. – Mă’, dar tu eşti român de-al nostru!

M-am uitat la ea ca la o vacă priponită de semafor şi am lăudat-o pentru perspicacitate.  Mi-a zis că la cum arăt, pot veni cu ea la party, dar nu înainte de a face duș pentru că put. Chiar așa a zis: puţi ca un hoit!
– Vezi că ţi-o dau la cioc, i-am zis și ea a râs.  M-a luat de braț şi m-a tras după ea. – Fă, tu ori eşti nebună ori nefutută!

Mi-a băgat o țigare aprinsă între buze și m-a dus pe niște străzi, printre blocuri. Mi-am venit în fire abia dimineaţă.  Eram într-un apartament cu un dormitor şi un fel de living, fără uşi şi coridoare, totul deschis. Fata încă dormea, îmi prisese piciorul între pulpe, amorțisem în încleștare și ea își apăsa buzele umede ale păsăricii de genunchiul meu.  M-am ridicat într-un cot, pe jos dormeau perechi-perechi, dubioşi cu plete, întinşi printre sticle, pahare, scrumiere şi haine.  Mi-am eliberat piciorul dintre pulpele ei, fata a mârâit scurt și m-a strâns mai tare.  Se întinde brusc și îmi prinde mădularul cu palmele. Începe să mi-l frece, e brutală.

– Cine eşti, fă?  O simt cum tresare, probabil am vorbit destul de tare. Se ascunde, îşi bagă capul sub cearşaf.  Numele aveam să i-l aflu zece minute mai târziu, atât cât a durat partida de sex oral.

– Zici că nu-ţi aminteşti cum mă cheamă?
– Deloc.
– Bianca!  B i a n c a…  ţi-am spus de zece ori.  Iar ăsta e apartamentul meu.  Fac masterul aici, în Praga, dar nu cred că asta te interesează pe tine.
– Şi ăştia de pe jos cine sunt?
– Colegi, colege…  Le dau papucii imediat.  Tu mergi să faci cafea, arăţi ca dracu’!
– Întotdeauna eşti planificată?
– Mă’, tu ştii ce-i aia matematica aplicată?
– Nu.

Îşi dă ochii peste cap și zâmbește superior.  Fix cinci minute i-au luat să-i gonească pe toți.  Rămânem singuri.

– Eşti bun la pat, dar numai când nu puţi.
– Din păcate, nu pot zice același lucru despre tine. M-ai îmbătat şi ai profitat de mine.
– Se vede treaba că eşti amnezic. Imediat după baie ai adormit buştean, aici, în pat.  Nici muzica, nici hărmălaia, nimic nu ți-a perturbat somnul. Am crezut c-ai murit ori c-ai intrat în comă alcoolică. Te-am dezbrăcat împreună cu amicii mei şi te-am tras de pulă până ai început să înjuri.
– Nu ți se pare normal?
– Atunci am înțeles că n-ai nici pe dracu’, erai doar nedormit.
– Mai ştiu înjurături.
– Mi le spui altădată, acum mă grăbesc.  Unii trebuie să muncească.  Te găsesc la întoarcere?
– Nu ştiu.
– Dacă pleci, vezi de încuie uşa.

Am rămas singur.  Apartamentul, o locuinţă veche şi renovată cu balcon mic spre o alee.  Mă uit la clădirea de vis-a-vis, e gri, bătrână şi cârpită peste tot. Cred c-a împlinit suta de ani.  Între blocuri o zonă verde, nişte pomi, apoi alte clădiri vechi.  Îmi place, îmi amintește de Maia de la Baia Mare, de cămara ei cu miros de dulceaţă, doar că aici pute a vomă, ţigări şi bere stătută.

Merg la budă, e încăpătoare și albastră.  Colacul pişat e ridicat, îl șterg și mă aşez.  De undeva se aud şoapte și văicăreli.  Fata asta, că iar am uitat cum o cheamă, are closetul bântuit.  În timp ce mă cac aud alfabetul într-o engleză silabisită, apoi cuvinte uzuale: bună dimineaţa-bună seara-cât costă pâinea-care este drumul spre aeroport.  Frazele vin din canal, ies de prin calorifer, sunt peste tot.  Sună cineva la ușă.

Mă şterg şi-mi trag pantalonii.
– Bună dimineaţa, am venit să fac ordine în casă.  Ca în fiecare joi.
– Fă ce vrei, numai taci!
– Ai băut, nu-i aşa?

Nu-i răspund, mă duc pe balcon, mă aşez pe scaun şi fumez.  În casă se produc miracole, tipa se schimbă într-un halat albastru-decoltat, cam scurt pentru ce vrea ea să facă, începe să zumzăie peste tot ca o albină sau ca o muscă de căcat.  Dispar sticlele, mucurile, paharele, spală pe jos, şterge praful, aduce aşternutul la scuturat.  Se apleacă peste balustradă, îi observ bucile, pulpe groase cu o inimă neagră între picioare. Scapă un pârţ sonor, nu-l ia în seamă, îşi vede mai departe de scuturat.  Pleacă, revine cu pernele, cu pledurile, când se întoarce a patra oară, mă ridic şi-o prind din spate.
– Vrei să mă fuți?
– Îhî!

Se apleacă şi îşi desface picioarele.  Era largă cât un hangar, nici nu-mi dau seama când am terminat.  Cred că nici ea.  Observ la balcoanele de vis-a-vis câteva capete sprijinite pe braţe osoase, câţiva moşi bâţâie conspirativ din fălci.

Seara, după ce a terminat curăţenia, tipa îşi scoate halatul și-și trage blugii direct peste picioarele groase.  Mă ciupește de obraz nechezând prieteneşte, deschide uşa și mă întreabă.
– Te găsesc şi joia viitoare?
– Dracu’ ştie!

S-a cărat.  Îm fac o cafea, dau drumul la apă şi mă bag în cadă.  Ce bine-i în Praga!  O singură dilemă mă chinuie: cum dracu’ o cheamă pe tipa care a zis că face masterul?

Read Full Post »

In ziua de Sfantul Andrei, pe data de 30 noiembrie, conform traditiei se pune grau la incoltit, in ghivece sau pe diverse farfurioare.
Fiecare membru al familiei isi seamana propriul grau, iar de Anul Nou se interpreteaza norocul si sanatatea in functie de inaltimea si viguarea firelor de grau. 

Sfat
Pentru a incolti, graul trebuie udat din abundenta, si acoperit cu un strat subtire de pamant sau plantat pe o bucata de vata. Este de preferat ca ghiveciul sa fie tinut la fereastra, pentru ca graul proaspat incoltit sa beneficieze de lumina suficienta.

Ziua de 30 noiembrie (Sf. Andrei) este una din sarbatorile crestine importante, Sf. Andrei fiind apostolul care a crestinizat pentru intaia oara meleagurile tarii noastre. Alaturi de fratele sau Petru au fost primii ucenici ai lui Iisus Hristos. In momentul in care apostolii si-au impartit regiunile in care vor merge pentru a face cunoscuta invatatura crestina, Sfantului Andrei i-au revenit meleagurile tarii noastre, astfel el a fost cel care a semanat semintele crestinismului. Din aceasta cauza este considerat ocrotitorul Spiritul al Romaniei.

Alatur

i de ucenicii sai, Sfantul Andrei a trait intr-o pestera si a botezat oameni in apa unor izvoare din apropiere. Pestera poarta azi numele de „Pestera Sfantului Andrei”, si este atat un locas religios important, cat si un obiectiv turistic.

Sfantul Andrei a avut un sfarsit de mucenic, fiind omorat prin rastignirea pe cruce, cu capul in jos, in localitatea Patras, langa Corint. Crucea pe care fost rastignit a avut o forma mai aparte, in X, careia i-a ramas numele de „Crucea Sfantului Andrei”.

Pestera Sfantului Andrei, situata in dreptul localitatii Ion Corvin pe soseaua Constanta – Ostrov este un obiectiv turistic de o frumusete rara. Golita de icoane si alte obiecte religioase in perioada comunismului, pestera si-a redobandit statutul de loc sacru in perioada imediat urmatoare Revolutiei, functionand in prezent un asezamant manastiresc.

Read Full Post »

Atac informatic de tip phishing in numele Ministerului de Finante! Mai jos este afisat e-mail-ul primit vineri!

Dupa ultimele calcule ale activitatii dumneavoastra anuale am stabilit ca va sunt eligibile pentru primirea

unei rambursari a impozitului in conformitate cu sectiunea 501 (c).

Valoarea impozitului returnat este de 473,27 RON.

Va rugam sa ne trimiteti cererea de rambursare a impozitului si sa asteptati 6-9 zile pentru verificarea datelor introduse.

Pentru a accesa formularul de plata va rugam sa va completati datele aici :

http://www.mfinante.ro/acasa.html?method=rambursare&pagina=52155

Aceasta notificare a fost trimisa de catre Ministerul Finantelor Publice , Biroul de plati pentru persoane fizice.

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE
Serviciul de Comunicare si Relatii Publice
sef serviciu : Cristian Marin

Read Full Post »

Ultimul act

Bătrâne, am o rugăminte la tine: când vii la mine să fii vesel şi optimist.  Treaba asta mă bucură din cale afară, e ca de la prieten la prieten.  Încep să râd şi, în felul acesta, dau mai departe optimismul, îl transmit, dacă înţelegi ce spun…

Mai întâi zi-mi dacă vrei un ceai, o cafea?… Am devenit expert în pregătirea ceaiului… nu vrei?  Atunci o bere, o ţigare, nimic? Deci eşti omul fără vicii, am înţeles. Să ştii că un om fără vicii este al naibii de periculos.  Lipsa viciilor înseamnă chemarea diavolului, înfruntarea lui şi necuratul e dat dracului pentru că el nu iartă niciodată, ascultă la mine.  Dumnezeu a creeat omul, iar diavolul a finalizat lucrarea, deci să te aştepţi la tot felul de provocări şi dezastre, prietene.

Câţi ani au trecut, bătrâne? Mai ştii de când nu ne-am văzut? Vino să-ţi arăt câteva fotografii din liceu, le-am înrămat şi le-am agăţat de pereţi.  Uite ce tineri eram…

Eu trăiesc singur în locul ăsta pustiu și îngust, trec uneori zile, trec nopţi în care nu vorbesc cu nimeni şi atunci mă lupt cu adevărate atacuri de panică, am procese de conştiinţă, mustrări.  Mai ţii minte cât eram de sociabil şi cum pierdeam nopţile prin baruri, eram dependent de prieteni, de duşmani.  Ascultă la mine, nu prietenii, ci duşmanii sunt cei care te ţin în viaţă, mulțumită lor ai pentru ce trăi.  Pentru ei faci tot felul de scenarii, cum să le aplici lovitura de graţie, te gândeşti cum să-i îngenunchezi.  Ce poate fi mai frumos decât să urăşti din tot sufletul?

Uite fotografia asta, îţi aminteşti?  Te-ai întâlnit cu femeia pe care o iubeai şi cu prietenul tău, cel mai bun prieten… ce l-ai mai urât pentru c-o ţinea de mână.  Cum l-ai fi ucis în fiecare noapte cu lovituri de cuţit şi ce rău te simţeai dimineaţa, când realizai că răzbunarea ta fusese un vis.  De unde ştiu?  Pentru că eu ţi-am făcut fotografia…  ai îmbătrânit de-ai început să uiți.

Chiar nu vrei nimic de băut? Eu încă beau, dar mult mai puţin ca altădată, abuzurile le consider un fel de autoflagelare.

În plus am învăţat să iert.  Anii şi experienţa m-au ajutat să-mi iert duşmanii şi să-mi urăsc prietenii.  E tot un fel de pact, numai că invers, iar sentimental ăsta e mult mai plăcut.  Gândeşte-te numai la mutrele amicilor când realizează că umilele lor confidenţe au ajuns la urechile duşmanilor.  Se uită la tine şi nu înţeleg… iar tu abia te abţii să nu bufnești în râs.  Încearcă treaba asta, îţi spun că nu există satisfacţie mai mare ca înşelarea prietenilor!

Bătrâne, dar nu mi-ai spus dacă îţi place locul ăsta.  M-am mutat acum douzeci de ani, să nu-ţi închipui că aşa a fost înainte.  Aici era o plajă, creşteau măslini sălbatici şi în mijlocul lor a fost o casă din lemn.  De la fereastră vedeai cerul şi marea.  Cât m-am chinuit să împăduresc locul, să fie umbră peste tot.  Iubesc umbra…  Când eram mic am fost uitat de părinţi sub nişte nuci bătrâni, ei munceau la câmp cu soarele în cap, iar eu prindeam rădăcini.  Normal că m-am îmbolnăvit şi toţi au crezut că voi muri, dar în ultima clipă ceva s-a schimbat şi am renăscut.

Dar să nu crezi că n-au existat urmări.  Umbra mi-a intrat în sânge şi de atunci nu mai suport vara şi zilele călduroase, nu suport canicula.  Când e senin sunt slab, sunt expus îndoielilor.  Mă simt nesigur şi mă târăsc în locuri umbroase.  Caut pădurile dese, pivniţele adânci, doar acolo scap de slăbiciuni. În zilele mohorâte îmi vin idei geniale şi găsesc procedee perfecte de răzbunare.  Pe întuneric mintea îmi lucrează febril şi pregătește atacuri decisive.  Contra cui?  Contra prietenilor, contra celor care huzuresc şi dorm liniştiți în hogeacul lor.  Detest familiștii care se laudă că sunt bine mersi şi se consideră invincibili.

Vezi fotografia asta?  E din vremea armatei, scandalul cu tânărul ucis de un soldat, îţi aminteşti?  Normal că îţi aminteşti, parcă ai putea vreodată să uiţi.  Acum că au trecut anii, poţi recunoaşte că nu l-ai ucis din greşeală, cu somaţie, foc de avertisment şi ochire.  De fapt, în noaptea aceea i-ai văzut pe tineri la liziera pădurii, intraseră în perimetrul cazarmei şi se iubeau.

Te-ai apropiat, îi auzeai cum se iubesc, vedeai bine ce fac pentru că erai lângă ei.  Ai încărcat puşca şi i-ai strigat lui să plece şi fetei să rămână pe loc.  Taci, nu spune nimic!  Îmi dau seama că nu ţi-a trecut o clipă prin minte că puştiul va sări la tine.  Nici nu-ţi aduci aminte când ai apăsat pe trăgaci, probabil un gest reflex, de apărare… oricum arma s-a descărcat în burta lui şi gata.

Te-ai gândit vreodată ce a rezolvat puştiul prin gestul ăsta? A salvat fata?  De cine? De tine sau de mine care eram în spatele tău?  Nu ştiai că eram acolo, nu-i așa?  La trei zile de la înmormântare, fata a devenit iubita altuia, mare scofală ce-a rezolvat idiotul.

Ţi-am spus că am fost la capelă?  Stăteam într-un colţ şi priveam mortul.  Era înţepenit şi mândru în sicriul lui ieftin, cu lumânări aprinse lângă cap.  La un moment dat a apărut taică-său, a intrat în capelă şi s-a uitat direct la mine.  Află că în loc să meargă la mort a venit mai întâi la mine, a pus mâna pe umărul meu: – Te-am iertat.  Aşa a spus dobitocul, că m-a iertat!  Îl priveam şi dacă aş fi avut o armă, l-aş fi împuşcat şi pe el, să văd dacă ar mai fi venit şi altcineva să mă ierte.

Nu ştiai lucrurile astea, hai ia o votcă, întăreşte pe moment.  Mai târziu o să-ţi pui ştreangul de gât şi o să atârni ca un pendul în podul casei.  Bea… aşa, bea pe nerăsuflate… nu scrie nicio scrisoare, oricum nu te va ierta nimeni.  Te tine nu te va ierta nimeni!  Chiar dacă scrii că eu l-am ucis pe băiat, crezi că mai interesează pe cineva?  După atâţia ani, nu mai contează.  Bea!

La drept vorbind trăieşti degeaba. Huzureşti ca orice îmbogăţit peste noapte într-o casă cu etaj, curte, garaj, cu nevastă cuminte şi grasă, cu doi copii – fiecare la casa lui, poziţie social bună… plictisitor şi tragic.  Nu ţi se pare din cale afară de plictisitor?  Spune, ce mai aştepţi de la viaţă, acum ai de toate?…  Hai bea să prinzi curaj… Nu, nu te mai gândi c-o să-ţi iau locul, c-o să vin în casa ta, în patul tău, lângă femeia ta.  Oricum, nu voi sta decât o vreme, ştii bine că mă plictisesc repede şi apoi nici nevastă-ta nu mai e ce-a fost.

Ce faci, pleci?  Mai rămâi… rămâi cât să bei încă un pahar.  Așa, bătrâne.  Acum pleacă, mergi direct în pod şi leagă funia de cea mai groasă grindă, să ţină… la cât eşti de gras, nu care cumva să te faci de râs în ultimul act.  Idiotule

Read Full Post »

Băi frate, uite că mai există și piese bune, și cel mai important aspect este că nimeni din componenăa formației nu are țâțe și buci siliconate. Ei chiar cănta! Aeroportband

Piesa se poate asculta aici!

Poza de la concertul trupei Aeroportband din Underworld 07.10.2010

Read Full Post »

Doi morti pe saptamana de supradoza de heroina, de trei ori mai multi decat in ultimii ani! Zeci de tineri intoxicati saptamanal din cauza etnobotanicelor. Plante care au ucis pana acum patru tineri. Este realitatea cruda la care a dus pierderea controlului asupra traficului si consumului de droguri.

Potrivit raportului ONU, România, alături de Bulgaria, Serbia, Macedonia şi Croaţia, se află pe rutele de tranzit folosite de traficanţi pentru a transporta heroină spre Occident. Cantitatea de heroină transportată anual pe această rută este de aproximativ 55 – 60 de tone, si are ca destinaţii Germania şi Olanda, de unde heroina este transportată spre pieţe mai mari, precum Franţa, Marea Britanie şi Spania.

Read Full Post »

Cele doua cuvinte

P.S. Parca lipseste Mircea Badea 🙂

Read Full Post »

Older Posts »