Mesaje de craciun!

Dragii mei prieteni!  Chiar daca anul asta a fost unul extrem de greu, plin de incercari pentru fiecare dintre noi si ca, cumparaturile de craciun s-au limitat doar la un cozonac, o sticla de whisky si o cutie de prezervative, eu va doresc tot binele din lume, sa fiti mai buni si mai linistiti. La multi ani! Craciun fericit!

Publicitate

Read Full Post »

21 decembrie ’89

O zi in urma cu 21 de ani, o zi in care am sperat ca va fi inceputul liberatii.  Dar dupa 21 de ani ne dam seama ca este tocmai contrariul, scoala nu mai avem pentru ca nu mai este obligatorie sau nu mai avem bani pentru cele cuvenite elevilor,  locuri de munca nici atat deoarce banii folositi la plata salariilor vor fii folositi in scopul reinoirii  parcului auto guvernamental in anul 2011, sistemul sanitar a ramas fara medici, iar siguranta populatie o asigura interlopii doar in schimbul taxei de protectie.

Si totusi traim intr-o tara democratica, europeana in care condamnam comunismul.

Ieri cimitirul Eroilor Revolutie a fost neincapator de rudele celor care au crezut ca vor schimba Romania in mai bine:

Un bătrân stătea trist, cu lacrimi în ochi, înconvoiat deasupra unui mormânt. A dat la o parte zăpada murdară de lângă cavou şi a aprins o lumânare. Acolo se odihnea Toma, fiul său, care la 21 decembrie ’89 şi-a pierdut viaţa. „Avea doar 19 ani şi era la paraşutişti. L-au trimis la Otopeni că cică de acolo veneau teroriştii. A fost împuşcat în cap. Nici până acum nu ştiu cine a făcut-o, povesteste Dumitru Ghezzo (64 de ani) pentru Adevarul de Seara.

Uite ca acei teroristi au stat atat de bine ascunsi incat de-abia acum au iesit la suprafata…

Multumim Traian Basescu!

Read Full Post »

BMW – close your eyes!

O noua reclama a producatorului de automobile BMW, difuzata in avanpremiera pe marile ecrane ale cinematografelor din Germania, intrebuinteaza un blitz de mare putere pentru a ilumina, nu mai mult de o fractiune de secunda, ecranul printr-un carton cu initialele companiei decupate, chiar la finalul proiectiei.

Atunci cand lumina blitz-ului se declanseaza, in finalul spot-ului publicitar, se confunda cu lumina reflectata din viziera castii de motociclist a personajului infatisat. Iar atunci cand publicul isi inchide ochii, la indemnul aceleiasi figuri, este uluit sa observe un reziduu de imagine foarte clar al logo-ului BMW pe pleoape, care persista cateva momente, inainte de a disparea.

Read Full Post »

Dan Iordachescu – Impreuna dam viata povestilor

Campania „Impreuna dam viata povestilor” deschide din nou cartea marilor artisti. Care traiesc modest, in uitare, o viata nedreapta si un destin aproape tras la indigo. A fost aplaudat pe marile scene ale lumii. Dar astazi, scena din Romania, e prea mica pentru el. Dan Iordachescu, poate cel mai mare bariton pe care l-a avut Romania, si-ar mai dori citeva aplauze in tara pentru care a cantat, in care respira, iubeste si in care ar vrea sa si sa moara. I se arata, in schimb, usa din dos, pe unde poate sa plece. Sa plece in alta tara!

A cantat lumii intregi. Iar lumea l-a iubit. Atat de tare, incat dupa fiecare spectacol, sala se cutremura. Bis dupa bis, aplauze dupa aplauze, minute in sir. A facut-o timp de 6 decenii. 61 de ani a cantat, fara oprire. Statistic, baritonul Dan Iordachescu apare drept cel mai longeviv interpret in viata din lume. Un record mondial inregistrat in acest an pe 2 iunie, cand a implinit 80 de ani.

In februarie 1971, un roman ingenunchea Scala din Milano. A fost confirmarea unui inceput in forta si promisiunea ueni cariere unice. A cantat in total 10 genuri muzicale. Un alt record Guiness. Cei mai mari cantareti ai lumii i-au fost parteneri. Unii dintre ei, prieteni. Cati romani pot spune despre ei insisi ca i-au fost apropiatii lui Luciano Pavarotti.

Cu el, numele Romaniei a urcat pe cele mai mari scene ale lumii. Dar el a tinut sa pastreze Romania drept lumea sa. Pentru ca acum, la 80 de ani, sa se gandeasca sa plece. Nu de buna voie, si cu siguranta, nu fara o strangere cumplita de inima. Romanul Dan Iordachescu, asa cum a fost numit toata viata, risca sa ramana fara casa si, implicit, fara intreaga sa lume.

In timp ce in Romania se simte respins, altii il asteapta cu bratele deschise. Grecia il vrea al ei.

Si a vrut sa o faca. A zburat spre Salonic, si-a vazut casa. Parea ca intoarcerea in Romania nu-si mai avea rostul. Ramasese o singura problema de rezolvat. Una de suflet.

Asta il mai tine aici. Nu poate sa fie departe de ei. Undeva, in adancul sufletului asta a si sperat: sa ramana. Dezamagit sau nu, uitat sau nu, umilit sau nu, isi iubeste tara.

O spune cu convingere si durere. A muncit pentru el, dar si pentru tara care acum il tradeaza. Pe vremuri castiga bine. mare parte din bani i-a dat statului.

Timpul pare ca a incremenit in apartamentul lui neincapator. Poze, carti si zeci de discuri compun micul universul in care s-a retras cu fruntea sus si inima frinta. Afara, lumea s-a schimbat. Aceeasi lume, pe care, odata, o avea la picioare, acum pare sa-l renege. Si sa-l jigneasca, de la inaltimea perfida a functiilor. In urma cu doi ani a cerut audienta la un ministru al culturii, ca sa-i inmineze o invitatie la spectacolul sau.

Iar umilintele nu s-au sfarsit aici. Anul trecut, a vrut sa cante pe scena Operei.

Asteapta si finalul procesului, sperind ca va putea ramine in casa lui. Daca nu, va pleca, intr-un loc in care va reinvata sa fie respectat.

Multumim Traian Basescu!

Read Full Post »

Angelo Niculescu – impreuna dam viata povestilor

Angelo Niculescu, eroul Romaniei in 1970 la „Impreuna dam viata povestilor” o campanie marca antena1 si antena3

De numele lui se leaga una dintre cele mai mari performante ale fotbalului romanesc. Calificarea la campionatul mondial din Mexic, in 1970. Angelo Niculescu a demonstrat ca orice e posibil, chiar cu o echipa mica, dintr-o tara necunoscuta. Astazi, regreta ca s-a nascut prea devreme. Anii apasa greu umerii marelui antrenor, dar si mai grea e singuratatea.

Angelo Niculescu: antrenorul care a dus nationala noastra de fotbal la Campionatul Mondial din Mexic, in 1970. O performanta pe care Romania o reusea dupa o pauza de peste 30 de ani.

Astazi, la 89 de ani, Angelo Niculescu traieste singur, intr-un apartament modest, cu aer de muzeu. Rar ii mai trece pragul cineva. Rar are ocazia sa vorbeasca despre anii de glorie, anii in care putea sa aiba lumea la picioare.

In Mexic, Romania a picat in „Grupa mortii „cu Brazilia, Anglia, Cehoslovacia.

Nu ni se dadea nicio sansa in fata unei echipe ca Brazilia, care il avea in teren pe celebrul Pele. Echipa care, de altfel, a si cucerit trofeul la mondialul din Mexic.

Meciul s-a terminat 3-2 pentru Brazilia. Dar Romania a fost singura echipa de la mondiale care a reuait sa inscrie de doua ori in poarta Braziliei. In plus, a invins Cehoslovacia, vicecampioana mondiala.

Anii de glorie sunt adunati acum pe un carton, intr-o rama de tablou. Citeva fotografii, ilustrate si mascota de la Mexico 1970.

In toata casa sunt raspandite bucati de amintiri din Mexic. A luat cu el tot ce i-ar fi putut aduce aminte, peste ani, de vremurile bune.

Iar acum, reface din cioburi anii tineretii petrecuti pe terenul de fotbal. Dupa ce s-a intors de la mondiale, isi aminteste ca a primit bonus un salariu.

Angelo Niculescu are acum o pensie de 1500 de lei. Pe care o dramuieste de la o luna la alta. Fara sa se planga insa. Stie ca un antrenor iesit la pensie in strainatate castiga mult mai mult de 300 de euro pe luna. Dar, el a ales sa faca performanta pentru Romania. Iar Romania, doar atat ii poate fi recunoscatoare.

Uneori, cand grijile si singuratatea apasa prea tare, Angelo Niculescu se gandeste cum ar putea da timpul inapoi. Sau cum ar fi fost daca era astazi antrenor de fotbal – mai multi bani, mai multe beneficii.

15 ani antrenor la Dinamo!

A inceput sa joace fotbal in 1937, la Craiova. A devenit antrenor la Dinamo in 1953. Unde a stat, cu mici intreruperi, 15 ani. La nationala a ajuns in 1967, dupa ce fotbalistii romani fusesera infranti cu 7-0, in Elvetia.

Trei ani mai tarziu aducea Romania la Mondialele din Mexic. Un destin, cat un capitol din cartea nescrisa a istoriei sportului rominesc.

Cu fiecare zi care trece, fiecare bataie de ceas, Angelo Niculescu se izoleaza tot mai mult in apartamentul sau cu aer de muzeu. S-a ridicat deja un zid intre el si restul lumii. Uneori, oficialii de la Dinamo il mai cheama pe stadion, dar povara anilor lui e prea grea.

Trist, singur, impovarat de grija zilei de miine. Dar demn. Asa trece viata lui Angelo Niculescu. Ca viata oricarui pensionar din Rominia. Nedrept pentru un mare campion.

Multumim presedintelui Traian Basescu!

Read Full Post »