Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for decembrie 2010

Rostul…

Cand te desparti din vina ta, încerci o vreme sa te lupti cu ireversibilul, îti dai seama ca n-are sens, te lamentezi de forma si renunti. Cand te desparti din vina celuilalt, ai nevoie de o perioada de timp ca sa întelegi ce s-a întamplat. Iei povestea de la capat, pas cu pas si te chinui sa pricepi ce n-a fost bine si unde ar fi trebuit ca lucrurile sa apuce pe alt drum.

(mai mult…)

Read Full Post »

In ultimii ani tot mai multe restaurante „BIO”, si-au deschis portile pentru a primi oameni flamanzi, si aici nu ma refer la genul ala de oameni flamanzi de nemancati, ci la cei infometati de mancare sanatoasa …

Acum sa nu va lasati orbiti de increderea denumirii de BIO, ea este doar in ofertele publicitare si in meniu, ca pretext sa poata umfla preturile cu nesimtire, ca in rest este totul pe baza de knorr si semipreparate.

De curand am fost intr-un restaurant de gen, va dati seama ca nu lipseau bauturile cola, fanta, sprite, tigarile, prajelile, deci, nimic BIO. Unde mai pui ca peste tot era un fum de il taiai cu cutitul.
Probabil ca aveau chiar si asa zisa mancare BIO, o supa, o salata, o tocanita, dar unde o serveam in fum,  iar ca bautura ce numai carbogazoase?!

Este un fel de mananca sanatos cu mainile murdare!

Read Full Post »

Read Full Post »

Semnati aici pentru schimbarea denumirii tiganilor din Rom in Tigani sau in etnonimul lor original care este Dom si nu Rrom. Astfel  excludem cazul in care cetatenii romani erau confundati cu tiganii din simpla apropiere a acelor doua identitati rom si roman.

Continutul petitiei!

To: Catre Parlamentul Romaniei, Domnilor Senatori si Deputati :

In ultimul timp temele principale ale stirilor a fost legata de reactia ostila mpotriva cetatenilor romani din Italia si mai nou si din alte tari europene.

Aceasta reactie fara precedent indreptata impotriva tuturor romanilor stabiliti in aceste state a pornit mai ales de la comportamentul anormal si infracţional al unei etnii minoritare de cetateni romani, si anume tiganii sau etnia romilor. Această etnie nu este specifică Romaniei, ea intalnindu-se in majoritatea tarilor europene in diverse proportii, dar noua sa denumire de romi (roma/romani/romanies in engleza) este asimilata mai ales cu numele tarii noastre: Romania, raspandindu-se astfel o confuzie care s-ar putea dovedi fatală pentru viitorul european al poporului roman.

Cand cetateanul italian, de pilda, citeste un articol in care se intrepatrund termenii „romeno” si „rom”, este normal sa se afunde intr-o confuzie care, incetul cu incetul, duce la o suprapunere mentala a celor două denumiri.

Odata aceasta suprapunere instalandu-se, ea funcţioneaza si in sens invers; astfel auzim cum pe stadioane suporterii unor echipe adverse scandeaza: „tiganii, tiganii”, referindu-se la romani. Rezultatul pe termen mediu si lung pentru populaţia Romaniei in raport cu popoarele europene poate fi devastator, instalandu-ne in coada Europei. De aceea, inainte de a vedea ce este de facut, merita studiat cum s-a ajuns in aceasta situatie.

Tiganii sunt un popor migrator. Migrarea tiganilor din India in Europa s-a facut intre secolele al IX-lea şi al XIV-lea, in mai multe valuri. Odata cu intrarea lor in Imperiul Bizantin, la mijlocul secolului al XI-lea, au capatat si numele etnic pe care il poarta astazi , Tigani. Aflandu-se pe teritoriul Greciei si-au atribuit denumirea unei secte religioase grecesti cu numele Athinganis sau Atsinganos care insemna „de neatins”. Prima atestare a tiganilor in Imperiul Bizantin este conţinuta intr-un text hagiografic georgian, care datează din jurul anului 1088; aici se face referire la aşa-numitii Adsincani, renumiti pentru vrajile si faptele rele pe care le fac. Istoria europeana a tiganilor incepe la inceputul secolului al XIV-lea, cand acestia au patruns in Turcia, venind din Asia Mica. Prin anii 1415 – 1419 ii intalnim in toata Europa Centrala, din Ungaria pana in Germania. Pe la 1422, o banda numeroasa de tigani coboara in Italia, pana la Roma (precum se vede, istoria lor pe acele meleaguri a inceput mult inainte de valul de tigani veniti din Romania). In deceniul urmator au ajuns pana in Franta, Spania, Anglia si Scandinavia. Aici ei preiau denumirea de „egipteni” (Gypsies), foarte curand li s-a fixat numele pe care il poarta si astazi.

Foarte interesant este ca tiganii si-au atribuit intotdeauna numele altor etnii sau popoare care le-au ingaduit sa-şi ascunda etnia:

„Satra” vine de la casta Kshatria (razboinica) careia nu i-au apartinut niciodata.

„Tigan/Zigeneur/Zingaro etc” vine de la „Athinganoi”, secta religioasa grecesca recunoscuta pentru activitatea de prezicere, tiganii n-au au apartinut niciodata acestei secte.

„Gypsy” vine de la „Egyptian” cum si-au spus acum vreo 600 de ani pentru a primi bani, locuinte si mancare pe gratis, pretinzand ajutor ca fiind crestini egipteni aflati in pelerinaj.

„Yansser” cum sunt cunoscuti la New York, vine de la ienicer turc, cum s-au prezentat tiganii emigrati in America pe la 1900. In Germania numele cele mai folosite sunt Zigeuner si Sinti. In limba franceza s-a impus numele Gitanes. In limbile engleza si spaniola, Gipsy, respectiv Gitano. In Danemarca, Suedia si Finlanda s-au prezentat sub numele de Tattan (tatari).

Precum se vede, tiganii s-au raspandit in toată Europa, venind din India prin Asia Mica si nu constituie sub nici o forma o problemă legata de poporul roman, mai mult decat de cel maghiar, francez sau spaniol, de exemplu. Cea mai timpurie informatie scrisa despre prezenţa tiganilor pe teritoriul Romaniei datează din 1385. De la primele atestari ale prezenţei lor in Tara Romaneasca si Moldova, tiganii au fost robi si vor ramane timp de mai multe secole, pana la legile de abolire a robiei de la mijlocul secolului al XIX-lea. In mod paradoxal, perioada cea mai buna a tiganilor a fost in perioada regimului comunist. In anii ’70 PCR-ul in primii ani ai comunismului a manifestat in ce-i priveşte pe tigani, un fenomen de neconceput inainte: in aparatul de partid, in militie, armata si organele de securitate au fost angajati un numar relativ mare de tigani care au lansat o politica de formare a unui nationalism tiganesc de colonizare a satelor satesti si svabesti cu tigani adusi nu numai din toata Romania, dar adusi si din exteriorul Romaniei (Cum va explicati ca in satele din sasime sau svabime in care nu vezi tipenie de alta etnie decat de tigani ce vorbesc limbi precum bulgara, rusa, slovaca etc?). Imediat dupa ’90 Nicolae Gheorghe apare ca membru GDS, publica la Revista 22, este trimis la tot felul de simpozioane internationale, devine membru Soros, lanseaza tot felul de programe pentru tigani, precum si infiintarea de catedre universitare tiganesti. Aceasta ascensiune a unor tigani s-a petrecut mai ales in conditiile politicii sociale a regimului comunist, care urmarea incurajarea categoriilor sarace si distrugerea vechii structuri sociale, refractara noilor randuieli. Asa se explica de ce, nu in putine comune, in funcţia de primar a fost pus un tigan. Datorită originii sociale „sanatoase” tiganii au fost promovaţi mai departe, facand cariera politica, ajungand in aparatul superior de partid. Ascensiunea lor s-a datorat nu originii lor etnice, pe care de altfel cei mai mulţi o declinau, ci pentru ca proveneau din categoriile sarace. Acesti tigani adevarati, oameni ajunsi in anumite functii, vor avea un rol important in promovarea etnica si in regimul ce a urmat regimului comunist. Si sub aspect locativ tiganii au facut un important progres in anii socialismului. Cocioabele care reprezentau habitatul natural al tiganilor pana in anii ’50 au fost schimbate cu apartamente in blocurile nou construite, iar din anii ’70, ’80, cu locuinte in case nationalizate. Asa s-a ajuns in situatia de astazi, cand centrul multor orase mai este ocupat de tigani.

Sunt cateva elemente importante care nu pot fi ignorate:

1) Generalul (seful) securitatii din jud. Sibiu in ’71 era un tigan care fusese deportat cu familia in Transnistria de unde a fugit

2) Nicolae Gheorghe devine secretarul personal al lui Cioaba in ’71-’72

3) Cioaba e var primar cu Ion Iliescu (se poate verifica)

4) Cioaba participa la primul congres tiganesc de la Londra din ’71 unde apare prima oara etnonimul de Rom

5) Anii ’70 inseamna plecarea masiva a sasilor

6) Securitatea organizeaza un program de colonizare cu tigani a sasimii si svabimii

7) Scopul nu a fost integrarea tiganilor. Integrare inseamna o populatie minoritara tiganeasca intr-o populatie majoritara de alta etnie. O majoritate tiganeasca cu o minoritate ignorabila de alta etnie nu duce la integrarea tiganilor, ci la asimilarea celorlalti.( Dau cazul unor moldoveni din Galati asimilati in tigania din Garcini, de langa Brasov ).

Dupa 1989 s-au produs unele transformari majore in comportamentul populatiei de tigani. Pe fondul liberalizarii economice, o parte din ei au inceput diverse afaceri, dintre care multe profitand de haosul legislativ de la inceputul anilor ’90, dar si de dispretul general fata de legi, au ajuns sa aducă unei parti a tiganilor sume importante pe care s-au cladit clanuri puternice, care folosindu-se de patura saraca a tiganilor, domina lumea interlopa, cu ramificatii importante in sfera politicului. De asemenea, profitand de deschiderea granitelor, o mare parte dintre ţigani au emigrat, stabilindu-se mai ales in Spania, Italia şi Franţa, unde constituie comunităţi importante. Dupa 1996 se axeaza exclusiv pe dezvoltarea organizatiilor politice tiganesti din Ardeal, a promovarii tiganilor ardeleni in tot felul de organizatii politice, de a infiltra absolut totul. Este clar ca e vorba de nasterea unui nationalism tiganesc, bazat pe etnonimul roma, bazat pe ideea teritoriala, Romania.

Este interesant ca, mai ales in afara granitelor, ei nu se autoidentifica drept tigani, ci romani.

Schimband saracia din tara cu ghetourile din strainatate, aceasta populatie de tigani dezradacinati, si pierzand si urma de identificare culturala, comite un numar important de infractiuni, care atrag asupra ei antipatia populaţiilor native ale acestor tari. Această antipatie, datorită confuziei create de denumirea de roman cu cea de rom, ca o denumire moderna a tiganilor, se transfera asupra poporului roman in ansamblu. Ca si cum denumirea de „rom” simpla nu ar fi fost de ajuns etnonimul a ajuns pana la forma „romani/romanies” in limba engleza care este limba in jurul careia se invarte intrega lume. Recentele evenimente din Italia o dovedesc din plin. Dar cum s-a ajuns la denumirea de rom si la impunerea ei ca obligatorie in actele oficiale din Romania?

Agresiunea lexicala rom/roma/roman – romani/romani – romanies/romanians – romanes/romaneste, a fost aplicata asupra tarii si natiunii noastre imediat dupa 1990, in cadrul unui program complex dezvoltat de Fundatia Soros in Romania. Beneficiind de numerosi membri ai etniei tiganesti in guvernarile Romaniei – sunt notorii Ion Iliescu, Adrian Nastase sau Andrei Plesu – dupa „Memorandumul” lui Petre Roman, care oficializa denumirile paralele, nimic nu le-a mai stat in cale schimbatorilor de limba si istorie. O prima disputa a fost cea legata de cuvantul „romi”, romanii fiind prostiti apoi ca aceasta va fi inlocuita cu „rromi”, o alta formula care doar a sporit debandada lexicala. De amintit, ca fapt divers, ca in anii 1995, limba cu care Soros vroia sa inlocuiasca tiganeasca primise numele de „romalli”, forma care nici nu se putea declina si care a fost inlocuita ulterior cu „romani” si varianta „rromani”. Apoi, pentru a se apropia de scopurile reale, a fost modificata cu „roma/romani/romanies”. Confuzia este generala, inclusiv la nivelele academice ale intelectualitatii din tarile afectate de valul de imigratie si/sau infractionalitate tiganeasca. Cine ce sa mai inteleaga?!. Strigator la cer este ca denumirea nu are nici o baza istorica, tiganii nu au fost purtat niciodata de-a lungul istoriei acest etnonim si provine din cuvantul „DOM”, care pe limba originara a tiganilor inseamna „om”.

Prin denaturare (voita) „dom” s-a transformat in „rom” cu „r” accentuat, apoi din „rom” s-a trasformat in „roma” apoi in „romani” si in „romanies” . S-a ajuns astfel incat tiganii sa aibe numele identic cu al romanilor in limba engleza . Romani cu romani si romanies cu romanians ( doar ca in engleza nu exista diacritice dupa cum vedeti iar la o un simpla cautare pe google a cuvantului romani se vor afisa linkuri cu tigani) Practic denumirile sunt identice.

In toata perioada post-decembrista s-a manifestat o presiune constanta din partea unor organizatii sau din partea unor politicieni, personalitati de frunte cu ascendenta roma, in folosirea in documentele oficiale a etnonimului „rom”. Ca un raspuns la aceste presiuni, prin Memorandumul H03/169 si 5/390/NV din 31 ianuarie 1995 adresat primului ministru de atunci, Nicolae Vacaroiu, ministrul de externe Teodor Melescanu recomanda folosirea in continuare in documente a cuvantului „tigan” in concordanta cu cuvintele folosite in celelalte limbi europene: zigeuner, gitanes, zingaro etc., pentru evitarea unor confuzii nefericite cu numele poporului roman. Presiunile continua si in 2001, Petre Roman, ministrul de externe, semneaza un nou Memorandum cu numărul D2/1094/29.02.2000 catre prim-ministrul Mugur Isarescu, in care, in virtutea dreptului de autoidentificare al populatiilor, recomanda folosirea obligatorie in toate documentele oficiale romane a denumirii de rom pentru a identifica etnia tiganilor. Mugur Isarescu isi insuseste Memorandumul si emite o hotarare de guvern in acest sens. Trebuie precizat ca documentele UE referitoare la denumirea de „rom” erau indicative, si nu obligatorii.

Pe de alta parte, nimeni nu contesta dreptul la autoidentificare, care este un principiu european general. Dar in cadrul procesului de autoidentificare nu trebuie sa existe suprapuneri peste denumirea istorica a unor popoare europene existente. Sa nu uitam exemplul Greciei care a refuzat sa recunoasca Republica Macedonia pentru ca se crea confuzie cu denumirea unei provincii istorice grecesti (Reteaua Soros Open network fiind si aici vectorul principal in creearea acestei denumiri). Azi s-a ajuns la denumirea de FYR ( Former Yougoslavian Republic) Macedonia. Dar ce putem astepta de la o clasa politica ce este mai preocupata de interesele personale marunte in detrimentul intereselor nationale, compusa din indivizi fara perspectiva istorica, ce se promovează unii pe altii pe criterii de cumetrie, si nu de competenta. Rezultatele se vad. In condiţiile In care Romania ocupă prin Leonard Orban postul de comisar european pentru multilingvism, Republica Moldova impune limba moldoveneasca (o invenţie bolsevica) drept limba oficiala recunoscută in UE. S-a spus la momentul nominalizarii că portofoliul pentru multilingvism este prea mic ca importanta pentru comisarul roman. Realitatea a dovedit contrariul.

In timp ce Bulgaria lupta pentru a impune denumirea de evro pentru euro, oficialii romani nu au schitat nici un gest in problema limbii moldovenesti.Privitor la problema tiganilor in ansamblu si a nefericitei denumiri de rom, fara indoială ca avem nevoie de minti luminate, si nu de teribilismul unui ministru de externe ca si Cioroianu, care in suita gafelor monumentale, declara ca ar fi bine daca am cumpara o parte din Sahara pentru a-i muta pe concetatenii nostrii tigani. Nu de fanfaronada ieftina si paguboasa avem nevoie. Romii romani (suna interesant, nu-i asa?) sunt si ei cetateni cu drepturi egale. Romania trebuie sa conlucreze cu UE in programe de afirmare a identitatii culturale a populaţiei de tigani in paralel cu integrarea lor sociala si cresterea nivelului educativ.

In ceea ce priveste denumirea de rom, chiar daca ne aflam in ceasul al 12-lea, este necesar un plan de masuri diplomatice, intinse poate pe mai multi ani, pentru a sensibiliza organismele europene si a se indrepta aceasta mare eroare de a denumi o populaţie transfrontaliera cum sunt tiganii cu un nume atat de apropiat si generator de confuzii, de numele istoric al poporului roman.Luand in considerare progresia demografica pană in 2025, cand pe fondul declinului de natalitate la romani şi maghiari si al scaderii mortalitatii la tigani, acestia ar putea reprezenta un procent semnificativ din populaţia Romaniei, depasindu-i pe maghiari, la care adaugam confuzia din ce in ce mai pregnanta a numelui de rom cu cea de roman, pozitia Romaniei in familia europeană apare intr-o pozitie tot mai ingrijoratoare.

In absenta unui plan concret ce trebuie urmarit cu consecventa, cred ca sunt toate sansele ca in constiinţa civica europeana sa se consolideze credinta ca Romania chiar este tara romilor (daca nu s-a intamplat deja) si se prefigureaza tot mai mult ideea domnului Teodor Melescanu care spunea ca se doreste creerea unui stat ţiganesc in Romania, ca Romania va fi in curand tara tiganilor .

Orice nationalism se bazeaza pe:

1) limba comuna (in sensul acesta s-au pornit alte campanii mincinoase demarate de reteaua Soros Open Network care incearca sa inventeze o limba tiganeasca impletita cu romana si care au denumit-o Romani Vlax, exact Vlax ! nu era de ajuns ca ne-au furat etnonimul de roman acum vor sa ne compromita si etnonimul de valah/vlah . Aceasta teorie strigatoare la cer este avansata de un anume Ian F. Hancock care isi publica lucrarile prin intermediul organizatiei Soros. Cercetatorul mentionat mai sus si care se recomanda drept „Romani” cu descendenta britanica si maghiara, este profesor de Studii Romani la Universitatea din Texas. El incearca sa si probabil reuseste sa convinga multi naivi, inclusiv pe site-ul Universitatii americane, ca „olahii” sau „vlahii” sunt de fapt tigani, de unde ar veni si denumirea limbii Vlax Romani, prezentata ca „un dialect al limbii romane” vorbit de populatia „Vlax/Vlach”. Este revoltator si intolerabil, asistam practic la rescrierea istoriei.

2) etnia comuna = natiunea

3) etnonimul

4) teritoriul

5) statul

6) drapelul

7) istoria comuna

Tiganii au purces pe calea definirii propriului lor nationalism. Au nevoie de un teritoriu. Poporul ales drept victima sunt romanii. Sa lasam minciuna si ipocrizia deoparte, daca considera numele tigan peiorativ atunci sa-si ia numele lor original care este DOM si nu ROM.

Read Full Post »

Read Full Post »

Odata cu venirea sarbatorilor de iarna, maramureseanul Stefan Hrusca „da tonul”  colindelor romanesti de Craciun. Artistul revine cu mult entuziasm si caldura in tara pentru traditionalul concert din preajma Craciunului. Ca na, acum este momentul oportun pentru rotunjirea bugetelor, doar romanul strange tot anul  bani pentru craciun si revelion.

Read Full Post »

Tiţă şi Dobrescu, doi dintre cei mai mari campioni la box români îşi duc bătrâneţea într-o uitare totală. Ar fi putut avea lumea la picioare. Dar au ales să lupte pentru România. Şi s-au ales cu ignoranţa unei lumi întregi şi boli care i-au transformat în prizonieri ai propriilor case. Doi dintre cei mai mari campioni la box pe care i-a avut vreodată România îşi duc bătrâneţea într-o uitare totală. În rândurile de mai jos, o poveste dramatică despre doi campioni neînvinşi în ring, dar doborâţi de sistem.


E paralizat. Copii nu are. Din casa nu a mai iesit de patru ani. Blocul în care locuieste nu are lift şi cine să-l ducă pe scări, în scaunul cu rotile? Dar nu de asta plânge. Plânge pentru că tocmai a aflat că marele sau adversar s-a stins.

“Mi-ai dat o veste foarte proastă. Sărăcuţu de el. Dacă aveam un frate, nu-l iubeam aşa cum l-am iubit pe Patterson ăsta”, a spus fostul pugilist Vasile Tiţa.

Vasile Tiţă are 82 de ani şi este cel mai în varsta boxer român. La Helsinki, în 1952, a ajuns pe podiumul olimpic şi a fost la un pas să urce pe cea mai înaltă treaptă. L-a învins în finala americanul Floyd Patterson, cel a cărui moarte o deplânge azi, cu tot respectul datorat unui campion.

A avut Alzheimer, boala uitării, o afecţiune de care suferă şi Vasile Tiţă, deşi el nu ştie. Bătrânul pugilist pare că s-a răzbunat pe lumea care i-a întors spatele, uitând şi el de ea. Mintea lui a rămas captivă în trecut, în amintirile unor ani de glorie, în care marele sportiv îşi incrucişa mănuşile cu titanii boxului mondial.

Povesteşte cu lux de amănunte ce a făcut acum cinci-şase decenii, dar uită ce i s-a intimplat ieri. Aşa că în fiecare dimineaţă ia de la început o carte, mereu aceeaşi de patru ani. O cronică a marilor boxeri ai lumii, printre care, la litera T, se afla şi Vasile Tiţă. De multe ori insa, epuizat, abandoneaza cititul inainte de a ajunge la pagina lui şi atunci, adoarme trist, crezând că pe el l-au uitat.

I-a ramas fair play-ul care îl caracteriza pe vremuri. Îi vorbeşte pe toţi de bine şi se întreabă, cu blândeţe şi interes, pe unde or fi toţi ai lui, dupa atâta vreme.

“Mircea Dobrescu, un boxer excepţional şi foarte conştiincios”, a spus Vasile Tiţa. Pe Mircea Dobrescu nu l-a mai vazut de şase ani. A fost şi el vicecampion olimpic. Aurul i l-au furat arbitrii, la Melbourne, în ’56.

În ţară, în schimb, şi Tiţă şi Dobrescu erau de neînvins. Nici ei nu mai ştiu de câte ori au fost campioni naţionali. Iar dulcele gust al victoriei l-au simţit la propriu. “Atunci pentru titlu de campion naţional primeam o ciocolată, iar acum primesc milioane”, povesteşte Mircea Dobrescu, fost boxer.

Au cântat imnul României, au ridicat oameni în picioare şi au fost aplaudaţi la scenă deschisă. Mircea Dobrescu a rămas cu reputaţia şi satisfacţia personală că, în ring, n-a fost niciodată pus la pământ. Lovitura de graţie a venit însă mai târziu.

“Când am simţit că văd numai puncte am început să strig: Nu mai văd! Nu mai văd!”, spune fostul boxer Mircea Dobrescu.

O boala de ochi l-a facut KO. De un an de zile traieşte în beznă. “Soarta mea este pecetluită. Aşa am să mor. Am momente când îmi spun că decât să mă chinuiesc eu şi cei din jur, mai bine mi-ar lua viaţa şi gata”, spune fostul boxer. Peste celebritatea lui şi a lui Tiţă s-a aşternut un praf cântărit în decenii întregi de nepasare şi uitare.

“Lacrimile mele nu curg… Nu mai am lacrimi…. Nu mai ştiu când îmi vine să plâng, când nu… dar eu dacă nu pot să plâng, rămân aşa şi mă necăjesc pe moment, oftez mai multe nimic. Doamne întoarce-ţi vederea către mine, o rază de lumină să văd…”, a spus Mircea Dobrescu . Ca si Tiţa, nu e căutat, nici ajutat. “De când sunt orb nimeni nu mai ştie de mine”.

“Să nu primeşti tu un telefon de la clubul în care te-ai consacrat şi ai trăit 65% din viaţă”, a declarat Mioara Dobrescu, soţia lui Mircea Dobrescu.

Mircea Dobrescu îşi duce zilele într-un sat uitat de lume, captiv în universal lui care devine din ce în ce mai strâmt. Astăzi însă a acceptat o provocare pe care abia o aştepta. Să iasă din casă, să plece la Bucureşti, să reîntâlnească un prieten bătrân şi bolnav, pe care nu-l va mai putea vedea niciodată, dar căruia ii poate strânge încă o dată mâna.

Unul nu a văzut, celalălt nu-şi va aminti. Şi totuşi amândoi au înţeles că moartea nu vine cu vârsta, ci o dată cu uitarea. Un adversar cu care Mircea Dobrescu continuă lupta. Păşeşte intr-o lume pe care o cunoaşte mai bine decât pe sine însuşi. O recompune în minte după mirosuri, dupa pipăit şi după imaginile care i-au mai ramas în memorie. O întâlnire care îi înmoaie picioarele.

Pentru Leonard Doroftei, întâlnirea cu Mircea Dobrescu a venit ca o confirmare a temerilor proprii. Boala şi uitarea – o perspectivă pe care o contemplă cu tristeţe toţi cei care mai au astăzi legatură cu ringul, care ştiu ce înseamnă un campion adevărat şi de câta admiraţie s-ar bucura ei, în alte ţări.

Vasile Tiţa şi Mircea Dobrescu – încă doi mari campioni, rătăciţi într-un sistem meschin, fără inima, fără respect, fără interes. Doi luptători pe care viaţa nu i-a infrint, oricâte lovituri le-a dat. Dar pe care ii ingenunchează, umilitor, nedrept, aberant, indiferenţa noastră.

O campanie marca antena1 si antena3

Read Full Post »

« Newer Posts - Older Posts »