Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘basescu’

Suntem în anul 2010, anul crizelor financiare, economice, sociale, anul în care trendul european dictează ca fiecare ţară şi fiecare firmă cu prestigiu (sau fără prestigiu) să-şi concedieze angajaţii, să doneze bani la fondul solidaritatea şi astfel să urce în topul celor mai buni o sută de contribuabili pentru Europa. Televizorul, ziarul şi internetul ţin isonul concursului european şi fac în fiecare zi clasamente care dovedesc incontestabil că România luptă pentru recesiune, face eforturi supreomeneşti să devină falită şi să poată fi cumpărată pe bucăţi sau în vrac la piaţa de la Bruxelles.

În România firmele private şi de stat fac totul pentru a prinde primele locuri, locuri care vor fi desigur lăudate şi evidenţiate la televizor chiar de preşedintele ţării.  Cifrele despre situaţia economică, despre cursul valutar şi despre prăbuşirea burselor se modifcă de la un ceas la altul, fotografii şi filme documentare despre dezvoltarea fără echivoc din China comunistă, care nu e comunistă, vin în cascade, iar ediţiile speciale nu mai prididesc cu ştiri devastatoare.

Pentru a fi în ton cu lumea bună din Europa, unitatea Prestarea, prin şeful ei incontestabil, domnul Caliţoiu, începe să purceadă la reduceri de salarii, desigur că foloseşte acelaşi procent mirific dictat de preşedintele Băsescu pentru firmele de stat şi, în acelaşi timp, cu lacrimi în ochi şi cu buzele bătând a toacă, hotărăşte reduceri de personal.  Aşadar îl concediază pe nea Pritocea, paznicul de şaizeci şi doi de ani, pentru că în general şade pe scaun, la adăpostul copertinei de la poarta unităţii, cât e ziua de lungă (dar şi noaptea, din lipsă de preocupări extrajob).  Cum salariul lui nea Pritocea nu producea mari economii în unitatea Prestarea, îl mai concediază şi pe tânărul Ion Ionuţ Ioniţă, un tip uscăţiv şi de viitor, care de doi ani încoace primise primă după primă (dar şi diplome de merit) pentru că el avea cu siguranţă acumulări la bancă şi se putea descurca şi pe viitor.  Cele două salarii constituiau o economie substanţială pentru unitatea Prestarea, care oricum avea pe statul de plată doar opt angajaţi cu directorul Caliţoiu cu tot.

În luna septembrie 2010, trendul se menţine, România intră în toamnă cu motoarele închise şi avariate, companiile de stat anunţă un al doilea val de reduceri salariale dar şi concedieri masive, iar unitatea Prestarea pentru a nu rămâne mai prejos, procedează şi ea întocmai.  Astfel, din cei şase angajaţi pe care-i mai are, îi concediază pe Costică Arhivel, Mihai Lepădatu şi Loredana Cauciuc.  Ei sunt trimişi în somaj pe motiv că sunt în principiu ingineri şi în gereral prea tineri pentru meseria de prestare, ca să nu mai vorbim că de la angajare au constituit un potenţial pericol pentru poziţiile doamnei Astenie, domnişoarei Caparace şi domnului Caliţoiu în persoană. La drept vorbind, chiar dacă aceştia din urmă se află în pragul pensionării, nu trebuie uitat că ei au pus baza unităţii Prestarea, fundaţia ei şi mulţumită lor, opt oameni cu şef cu tot, şi-au câştigat zece ani la rând pâinea cea de toate zilele.

În luna decembrie, în ajunul Crăciunului, domnul director Caliţoiu, a observat la televizor că trendul anului 2010 a rămas nemodificat, că se reduc în continuare salariile şi se concediază şi ultimii angajaţi de la stat.  Cu efort susţinut, acum, la sfârşitul anului 2010, România are şanse reale să urce pe podium şi să primească mult râvnita diplomă de ţară fără niciun salariat.

Patriotic din naştere, cu lacrimile şiroind pe obraji, domnul Caliţoiu le anunţă pe ultimele două angajate, doamna Astenie şi domnişoara Caparace, că le va plăti ultima primă în natură cu ocazia sărbătorilor de iarnă, respectiv un cozonac cu rahat de la Ana şi o sticlă de şampanie Zarea de 700 ml pe care să o deschidă amândouă în noaptea dintre ani (cele două femei sunt cumnate şi locuiesc împreună). Le mai anunţă că este nevoit să le trimită urgent în şomaj ca să poată raporta la Statistică îndeplinirea planului de şomeri pe 2010.

În primul trimestru al următorului an, unitatea Prestarea a fost evidenţiată la televizor chiar de către preşedintele ţării.  A fost lăudată pentru management favorabil şi constructiv, pentru eficienţă, pentru reducerea costurilor salariale, chiar dacă la final a fost atrasă atenţia că unitatea n-a mai prestat nimic de nişte luni bune şi astfel n-a obţinut niciun fel de venit.

Dar totul e bine când se termină cu bine.  România şi-a câştigat o poziţie binemeritată în panoplia şi topul ţărilor din Europa, pentru că în anul 2011 a reuşit să fie ţară fără salariaţi dar cu fond de solidaritate cât Casa Poporului.  Datorită investiţiilor dar şi produselor alimentare şi casnice exclusiv made in China, numele pe care l-a obţinut pe merit este China Nouă, tricolorul a fost schimbat cu un steag roşu cu 41 de secere şi 41 de ciocane aşezate în cercuri concentrice, adică tot atâtea câte judeţe are. Şi pentru că trendul anului 2011 este de reducere a numărului de şomeri, astfel încât la sfârşitul anului să nu mai fie niciunul, salariile angajaţilor vor fi modice şi să vor plăti în yuani. Canalele de radio şi televiziune vor organiza săptămânal concursuri cu premii pentru firmele care angajează cei mai mulţi şomeri vorbitori de limbă chineză.

Ca să fie în ton cu lumea bună din Europa, unitatea Prestarea a angajat douăzeci şi cinci de şomeri cu pregătire superioară, direct din Beijing, fiind astfel pentru a doua oară evidenţiată la televizor chiar de preşedintele ţării, domnul Hu Băse-Tao într-o limbă neaoşă chineză.

Read Full Post »

Într-o dimineaţă, preşedintele Băsescu fu trezit de nişte strigăte care răzbăteau tocmai din piaţă: „- Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!”.

Se ridică din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere galbene şi frumoase, înconjurat de o mulţime de muşterii. „- Trebuie să fie tare bune merele alea”, îşi spuse mai-marele ţării şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul ministru Boc şi porunci: „Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul ăla”.

Primul ministru îl chemă pe ministrul de finanţe şi-i spuse: „Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere”.

Finanţistul se adresă, la rândul său, ministrului economiei: „Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela”.

Acesta îl chemă pe ministrul Apărării Naţionale îi dădu doi galbeni şi-l trimise în piaţă.

El dădu un galben unui jandarm din subordine, iar acesta se duse la târgoveţ şi îl luă la
rost: „- Hei, ce tot strigi atâta? Ai tulburat somnul preşedintelui Băsescu, drept pedeapsă îţi confisc căruţa cu mere”.

Zis şi făcut. Întors la şeful său, jandarmul se lăudă: „Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a târgoveţului”. Ministrul Apărării  merse la ministrul Economiei: „M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!”.

Ministrul Economiei merse la finanţist: „Cu trei galbeni am luat o geantă întreagă cu mere”. Finanţistul dosi jumătate din cantitate şi merse la primul ministru:: „Cei patru galbeni
mi-au ajuns pentru două kile de mere”.

Primul Ministru se înfiinţă dinaintea lui Băsescu: „Iată, ţi-am îndeplinit porunca. Numai că de cinci galbeni am reuşit să cumpăr doar cinci mere”.

Băsescu muşcă dintr-un măr şi cugetă: „- Hmmm…  Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump! şi cu toate astea, târgoveţul ăla avea o mulţime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, că are bani. Ia să le mai măresc eu impozitele şi taxele, că visteria cere şi obligaţiile sunt mari!”

P.S. Povestea este culeasă din folclorul Internetului.

Read Full Post »

Afectaţi de criza anului 2010, bugetarii si pensionarii români organizează grevă generală, organizează mitinguri, urlă şi strigă lozinci antiguvernamentale şi antiprezidenţiale pentru că li se vor micşora veniturile. Guvernul reacţionează şi înăspresc controalele firmelor particulare pentru creşterea veniturilor la bugetul statului, iar bugetarii reacţionează şi ei crescându-şi singuri salariile astfel încât reducerea anunţată să nu le afecteze veniturile. Pensionarii reacţionează şi ei îmbolnăvindu-se şi murind. Ca să nu mai rişte, Guvernul schimbă vârsta pensionării ducând-o dincolo de speranţa medie de viaţă.

La sfârşitul anului 2010, numărul bugetarilor s-a dublat şi au organizat cel mai puternic sindicat din Europa. Numărul firmelor particulare a scăzut la jumătate, iar împrumuturile externe s-au dublat. La rândul lor pensionarii pe motiv de vârstă s-au mai înjumătăţit odată.

În anul 2011 în România situaţia s-a stabilizat: statul a devenit majoritar, bugetarii de asemenea, pensionarii au dispărut definitiv, la cârma ţării preşedintele Băsescu a fost numit pe viaţă, iar firmele particulare au rămas în număr de două: Banca Ion Ion Ţiriac şi Dali Exim.

Articol semnat de Radu Moraru

Read Full Post »

Astăzi am primit pe e-mail un protest on-line contra lui Basescu! Care sună cam așă:

Spânzurati-ne!

Nu înteleg de ce tipã Bãsescu la mine.

De ce mã amenintã cã intrã România în colaps.

În ceea ce mã priveste, tara mi se pare în colaps dintodeauna. De când m-am nãscut.

Comunistii, nu stiu cum se fãcea, dar nu se ajungeau fãrã sã ne ia la contract porcul din cotet. Erau stãpâni pe livada noastrã, pe cazanul cu tuicã, pe orãtãniile din bãtãturã.

Pe capitalisti i-am primit cu bucurie generoasã, aproape nefireascã.Trezirea din reverie m-a dus în primul colaps. În dificultate a fost tara si la mica privatizare, si la marea privatizare, si dupã ce am scãpat de primul FMI, si când duduia economia, si când cãutam luminita de la capãtul tunelului, pe care vãd cã n-am mai gãsit-o. Va fi fiind, probabil, lumânarea de la cãpãtâiul pãrintilor si bunilor nostri.

Si-acum aud cã România se duce fix în faliment.

Iar Traian Bãsescu mã solicitã sã fiu solidarã nu stiu cu cine, sã dau 25% din leafa mea, 15% din pensia mea.

Mã uit la Bãsescu si nu seamãnã a om aflat în crizã. Nici Guvernul sau Parlamentul nu sunt în crizã. Nici miile de hectare de vile nu-s crizate.

Dar, defectul meu, am avut ochi de vãzut si urechi de auzit.

– Da. Aparatul de stat este urias. Dar nu populatia l-a fãcut urias.Voi, clasa politicã, l-ati transformat în monstru.

– Dacã existã un monstru care cãpuseazã mediul privat, acela nu este profesorul, doctorul, inginerul, functionarul public; monstrul care a încãlecat tara asta sunteti voi, clasa politicã. Si pentru cã sunteti la putere peste tot, voi, PDL, sunteti grasul care l-a încãlecat pe slab! Cu contributia anterioarã, în ordine procentelor de reprezentare în structurile politice, a PSD (30%), a PNL(15%), a UDMR (6%) etc… Ati devastat România cum nici popoarele migratoare n-ar fi reusit. Si-apoi ati cãlãrit tara , ati luat-o sub asuprire. Nici nu mai poate respira, de câtã clientelã i-ati vârât pe gât.

– Ati spart institutiile statului nu pentru cã asa era necesar, ci pentru cã vã trebuiau posturi de conducere pentru clientela de partid.

– Ati creat institutii noi nu pentru cã nu functiona statul fãrã ele, ci pentru cã ati avut un mofturos cãruia, fiindcã i s-a nãzãrit sã fie mare director, mare presedinte, i-ati fabricat o institutie.

Si nu v-a ajuns: an de an, legislaturã de legislaturã, ati mai creat alte structuri; ati adus directori noi, ceilalti au rãmas în sistem.

– Nu populatia ocroteste fãrãdelegea în tara asta, ci voi, cu cercurile voastre de interese cu tot.

– Nu populatia a votat pensii de 370.000.000 lei vechi. Si venituri de 100.000 de euro pe an, de la stat.Voi, clasa politicã, ati fãcut-o: în guvernele formate din partidele voastre, în parlamentul format din partidele voastre, iar legile le-a promulgat… institutia presedintelui României.

– Nu mama – mare din pãmânt a distrus industria, a vândut petrolul si rafinãriile, a tãiat pãdurile si a mânãrit pãmânturile. Ministere conduse de voi, clasa politicã, au fãcut-o. Prefecturile voastre, consiliile judetene ale voastre, primãriile voastre.

– Nu populatia a prãpãdit banii statului – sute si mii de miliarde de lei, munti de bani- pe licitatii trucate, pe lucrãri proaste, inutile, pe sosele cu gropi, pe autostrãzi care înghit bani cu ghiotura, ci primarii vostri, ai clasei politice; consilierii vostri, ai clasei politice; ministri vostri, ai clasei politice.

– Nu populatia a organizat doi ani întregi de dãntuieli, de parcã venea sfârsitul lumii. Voi, clasa politicã, ati fãcut-o. Pe banii cui?!! Pe ãstia pe care-i tãiati azi de la pensionari!

– V-ati construit un aparat urias de represiune: ministere, agentii, deconcentrate conduse de voi si clientela voastrã politicã. Prin ei, controlati tot, terorizati înstitutiile mai ceva decât politia politicã a lui Ceausescu.

– Nu populatia se aflã în AGA si CA din companiile si bãncile de stat, plãtite, am vãzut, regeste, ci voi, clasa politicã.

– Nu populatia a stricat tara asta la fiecare patru ani, ci voi, clasa politicã. Cum ati venit, ati distrus tot ceea ce a fãcut guvernul de dinainte si ati luat-o iar de la zero. Si-apoi, ati rostogolit vinovãtii între voi, partidele politice, de parcã ati fi jucat ping-pong cu România.

Dati-vã afarã întâi pe voi si clanurile voastre si-apoi sã v-atingeti de pãrintii nostri!

Si veniti, acum, sã mã trageti de urechi pe mine. Sã ne trageti de urechi pe noi, cã se duce România de râpã.

Vreti s-o scoateti din crizã pe spinarea somerilor, a pensionarilor si a bugetarilor de executie, cei care vã tin în spate alesii si numitii, în functiile de conducere.

Ce ce curaj? Cu ce moralitate?

Pânã sã vã atingeti de pensionarul ãla slãbãnog, de profesorul care v-a pus creionul în mânã, restructurati-vã întâi pe voi!

Dati-vã afarã si în somaj pe voi, pe oamenii vostri, ai clasei politice, si dupã aceea scuipati pe noi.

Dupã aceea umblati la salariile si pensiile necãjite.

Dupã aceea sã-l certati pe bãtrân cã mai are îndrãzneala sã trãiascã, sã ducã România-n faliment, cu venitul lui… gras, de 500 sau 600 de lei.

1.Dacã nu sunteti capabili sã comasati sau sã desfiintati institutiile de pomanã create de voi, clasa politicã, mãcar reduceti numãrul de directori. Aveti o droaie de sefi. Ati umplut tara de sefi. Pe ei dati-i afarã întâi si dupã aceea ajungeti la pensionar. Sau la doctor.

2. Trei sferturi dintre directorii vostri pe care i-ati instalat, mot, în institutiile bugetare, au afaceri acasã. Fac afaceri cu banul public. Dati-i pe acestia afarã! Nu ei sã mãnânce cu douã guri, si de la firma lor grasã, si de la buget, iar altul sã crape de foame!

3. Luati-vã clientela politicã din toate AGA si CA-urile companiilor de stat, de pe lângã primãrii, consilii judetene si ministere. Aveti deja directori acolo, existã specialisti.

4. Dati-vã afarã consilierii de la birourile demnitarului. De ce ati crede cã ei sunt mai putin paraziti pe buget decât profesorul?

5. Dati-vã afarã consilierii de pe lângã ministri, secretari de stat, subsecretari de stat, primari, prefecti, presedinti de consilii judetene, cãtel, purcel, directori generali, din companiile de stat, din parcurile industriale.

6. Încetati sã mai cãpusati ministerele (primãriile, consiliile judetene) cu clientela pe care o serviti cu miliarde de euro.

7. Voi, clasa politicã, ati creat si întretineti evaziunea fiscalã si munca la negru. Oamenii vostri, ai partidelor, îi protejeazã. Îi apãrã de functionari, sã nu-i descopere. Îi apãrã de lege.

8.Dupã ce veti face toate astea, abia atunci sã aveti îndrãzneala sã vã legati de bãtrânii acestei tãri.

Asta este România, dle Bãsescu. O stiti, o cunoasteti, dar nu îndrãzniti sã vã apropiati de clanuri. Dar vã este la îndemânã sã-i jupuiti de vii pe bãtrâni. Sunt inofensivi. Ascultãtori. Mult prea blajini. Tãcuti. Loviti-i cu nãdejde! Nu tipã.

Read Full Post »

Mitingul s-a  desfasurat ieri intre orele 11:00 si 13:00 si a avut ca motto: „să trăiţi dacă puteţi”.
Sute de mineri din Oltenia si Valea Jiului si-au anuntat prezenta la protest.
Aproximativ 1.500 de sindicalisti de la CFR si 2.500 de la Metrorex se alatura celorlalti protestatari.
De asemenea, si Federaţia Română a Jurnaliştilor MediaSind a anunţat că va participa la acţiunile de protest.
Din partea Confederatiei Nationale a Sindicatelor Libere din romania (CNSLR Fratia) vor participa 15.000 de oameni.
Solidari sunt si cei 15.000 de sindicalisti care vin din partea Confgederatiei Sindicatelor Democratice din romania (CSDR).
Acelasi numar de protestatari vin si din partea Confederatiei Nationale Sindicale (CNS) „Cartel Alfa”.
Din partea Blocului National Sindical (BNS) vor protesta peste 10.000 de oameni, iar din partea Meridian, peste 5.000.

Acest comentariu l-am facut si ieri dimineata pe situl antenei1, dar se pare ca am fost inteles gresit.  Din „cel mai mare protesc organizat de dupa ’90”  nu reiese ca oamenii respectivi sufera din cazua scaderii pensiilor, salariilor sau mai stiu eu pentru ce. Sunt sigur ca o mare parte dintre acei militanti habar nu aveau de ce au iesit in strada. Lipseste doar butoiul cu bere si gratarul incins. Ma scuzati atunci devedea campanie electorala. Fara gratare ii zice protest. Oamenii au iesit in strada doar pentru a bifa pe hartie si acest miting. Oamenii cantau, dansau, radeau, nu pareau niste cetateni care protesteaza, romanul nici sa protesteze nu stie. Mai jos este si un filmulet din care reies aceste aspecte:

http://videonews.ro/action/viewvideo/47261/Protest-muzical-CRBL–Romanul-n-are%20noroc/

Read Full Post »

Domnule Băsescu, acolo unde dracu’ şi-a înţărcat copiii, există un sat al oamenilor stafidiţi. Nu, n-aţi trecut niciodată prin zonă, pentru că nu avea rost să traversaţi o pădure cu şerpi, broaşte şi nămoluri, pentru nişte „boşorogi”. Aţi fi mizat doar pe 12 voturi. Oamenii din cel mai bătrân cătun s-au pregătit. Să încheie socoteala vieţii chinuite cu pensii nenorocite. Domnule preşedinte, aveţi un mesaj. Şi un pachet de biscuiţi. E tot ce v-a putut trimite Snamăna, după vizita poştaşului.


Vestea micşorării pensiilor cu 15% a ajuns la Snamăna puţin mai târziu. Nu toţi oamenii îşi permit televizoare. Nu în cătunul celor mai vârstnici cetăţeni din Vâlcea. Şi aşa rupţi de lume, octogenarii şi-au făcut cruce. Şi la masa cu şuncă şi ceapă, şi pe drumul plin de lighioane unde nici carul cu boi nu trece. La Snamăna, „asistaţii” statului vor mânca ciulini.

Cu pâine, desigur. Atât pot face cu „imensa” pensie, pentru care zeci de ani au slugărit patriei. L-am găsit pe Nedelcu pe drumul acela, cu şerpi sub pietre, salamandre şi nămol. Era cu desaga în spinare. A îndesat în ea buruieni de sezon, cu gândul la luxul din Cotroceni.

„Domnul Băsescu să nu mai fie lup de mare, cum a fost odată. Să nu mai mănânce el oi şi alţii ciulini. Să vină la noi cât e verdeaţă, să mâncăm toţi acelaşi lucru”, spune gâfâind Ion Nedelcu, un bătrân care 42 de ani a lucrat în montaj. Pentru ca azi să trăiască din nimic. Satul bătrânilor e înfundat între dealuri. Nici în campania lui peşte nu se deplasează careva acolo. Un candidat ar putea smulge doar 12 voturi. De care mai bine se lipseşte decât să facă vreo investiţie. De timp, de bani, de omenie.

„Probabil, în următorii ani, satul o să dispară, pentru că populaţia este îmbătrânită. În ultimul an s-au înregistrat două naşteri. Restul, decese. Aici, la Snamăna, dacă mai sunt 15 gospodării cu vreo 20 de oameni. Cel mai tânăr are 65 de ani. Ei încă nu cred că se taie din pensii. E o crimă să îi laşi cu bani doar de-o pâine”, spune dezamăgită Maria Dina, primăriţa comunei Runcu.

Tatăl trecătorului cu desagă are 86 de ani. Nici el nu ştie cum de i-a apucat. Mai ales că nu mai vede. Stafidit la chip, nea Stan îşi duce ultimii ani din viaţă cu nici 500 de lei. L-am găsit la masă. Mâinile acelea crustate, cu unghii negre, lovite, duceau la gură nişte slănină, un cub de brânză şi pâine de acum trei zile. Cu muşte pe deasupra. Bătrânul cocoşat abia mă aude, abia mă zăreşte. De slab ce este, ochii i-au intrat în cap parcă. Şi cântăreşte cât un adolescent.

„Am suferit patru operaţii. Am prostată, reumatism, amigdalită şi altele. Am muncit 40 de ani în pădure, pe munţi. Am fost sluga care dormea noaptea cu un acoperiş de cetină deasupra capului. Acum, banii îmi ajung de pâine, de nişte medicamente. Aş vrea să-l văd pe domnul preşedinte… Să-i spun că am trecut prin multe”, îmi şopteşte lăcrimând Stan Nedelcu, în timp ce-şi frânge degetele. Am uitat să spun. Ca să nimeresc la căsuţa veteranului, m-am cocoţat pe dealuri cu poteci strâmte, unde iarba te îmbracă. Unde uneori apare ursul. Unde poştaşul poate ajunge, poate nu. Unde Salvarea sau maşina pompierilor nu urcă. Pentru că nu vine niciodată.

Dacă nu te-afunzi în mormanele galbene, proaspăt înmuiate de ploaie, dacă nu te umpli de căpuşe şi cedezi nervos, poteca te duce spre curtea bătrânei Vişan. Nu poţi intra decât printr-o crăpătură dintre uluci. Ca să vezi ce? O mamaie necăjită. Care boceşte sprijinită de gard. Care ar cere olecuţă mai mult de la guvernanţi, deşi nu se poate îmbrânci în stradă. Pentru că nu există una. „Am plâns şi parcă m-am roşit aşa la faţă când am auzit. Eu nu am nici un venit, doar bărbatu’ ia o amărâtă de pensie, deşi de la 30 de ani e bolnav.

Nu l-am votat pe preşedintele acesta. S-o spun pe-a dreaptă, Băsescu mi s-a părut beţiv! Dar Dumnezeu ştie de fiecare… Ne-o vedea că am muncit şi ne-am crescut copiii prin mărăcini”, mărturiseşte Olimpia Vişan. Haosul crizei financiare a făcut ca aceşti asistaţi ai statului să nu-şi mai primească ajutoarele sociale. Abia acum se împart cele de anul trecut celor 43 de beneficiari. E adevărat. Trebuie să te vâri în această mizerie pentru a vedea cum trăiesc părinţii, bunicii noştri… sau moşnegii nimănui.

La Snamăna nu poţi povesti despre alimentarea cu apă, cişmelele stradale, îmbunătăţiri, extinderi, monumente, telefonie digitală, internet, proiecte, speranţe. Pentru că ţi s-ar răspunde acelaşi lucru: „Ce minunat ar fi să se gândească cineva şi la bătrâneţile noastre…”.

Sursa: jurnalul.ro

Read Full Post »

România, o ţară UE

Foarte uşor să dai verdicte. Sau să decizi că e timpul să reduci cheltuielile atâta timp cât nu ai de unde. Cel mai penibil exemplu este exemplul preşedintelui ţării care este dispus să îşi vireze salariul pe şase luni într-un fond de solidaritate. Ce să înţelegem de aici, are alte surse? Că salariul îi prisoseşte? Perfect, atunci care sunt celelalte venituri şi de ce nu sunt împozitate conform legii?

Aşa că e uşor să spui reducem veniturile tuturor! Fără să gândim, fără să analizăm înainte ce se va întâmpla dacă sărăceşte întreaga populaţie. Ce fac restul firmelor private? Cui vând ele? Le rămâne doar exportul întregii producţii de maşini, mobilă şi ce-o mai face românul. Dacă se va ajunge la export, pentru că până acolo e drum lung.

Şi uite că actuala putere de la Bucureşti a găsit calea de ieşire din criză, i-a descoperit pe vinovaţi: pensionarii şi lucrătorii la stat. Să înceapă genocidul! Eşti bătrân, ai pensie de şapte sute de lei şi nu te ajungi? O să ai şase sute! Lucrezi la stat şi ai salariul de o mie două sute? O să te dea afară şi n-o să mai ai nimic. Afară din firmă! Afară din ţară!

E bine când nu vezi… economia subterană, comisioanele afacerilor grase, lucrurile astea nu se văd. Să ne moară bătrânii! Nu avem nevoie de ei, sunt neîngrijiţi, miros a sudoare şi sunt prea zgomotoşi.

Să ne moară copiii! Nu avem nevoie de ei, mănâncă mult, vor jucării şi cresc prea repede. Oricum un copil român primeşte o alocaţie de 7 euro, adică de 35 de ori mai mică decât alocaţia unui copil din statele Uniunii Europene, dar poate primi o alocaţie şi de 5 euro!

Domnişoară, domnişorule… da, tu cea sau cel care citeşti acum şi ai o vârstă comodă. Care n-ai cunoscut ieşirea în stradă din decembrie 1989 şi nici lipsa totală de bani nu o ştii, totală am spus! Priveşte cum se cade:

Ascultă cântecul lebedei:

Ei trebuie să moară şi vor muri curând. În vremea asta, mai exact în luna august 2010 în plină recesiune şi criză sunt programate să înceapă lucrările pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului. Costurile necesare pentru ridicarea noii catedrale sunt estimate la 400 de milioane de euro.

Conform ultimului recensamnat efectuat in 2002, Biserica Ortodoxa Română are 18,8 milioane de credincioşi, adica 85% din întreaga populaţie a României. Potrivit unei anchete realizate de Business Standard, averea Bisericii Ortodoxe Române s-ar ridica la peste 3 miliarde de euro, iar veniturile sale anuale s-ar cifra la circa 90 de milioane de euro.

Read Full Post »

« Newer Posts - Older Posts »