De aproape cinci ani sunt un client fidel al metroului. Aproape în fiecare dimineața la ora 9.10 sunt prezent la primul vagon, în stația Piața Sudului iar mai nou la Eroii Revoluției. Deficare dată mă așez pe același scaun, dacă este liber, daca nu stau în picioare în fața lui. Am început să cunosc și călătorii metroului, chiar știu și unde coboară.
Este o domnișoară foarte frumușica (de care cred că m-am îndragostit) care se urcă o data cu mine la Eroii Revoluției, de când a dat zăpada poarta niște UGG-uri gri cu blugi bleu și o geacă albă și nu îi lipsește niciodată Iphone-ul 3G la care ascultă muzică și coboară o dată cu mine la Pipera.
Îmi pare rau că niciodată nu am curajul sa o bag în seamă, timiditatea mea își spune cuvăntul.
În vremurile bune, cănd mă urcam în metrou la Piata Sudului, o făceam alături de o doamnă de aproximativ 33 – 34, îmbracată tot timpul extraodinar de elegant, mereu în fustă, se mai întalnea din cănd în când cu o doamnă puțin mai în vârstă decât ea cu care chicotea pana cobora din metrou la Piața Victoriei.
La Unirii se urcă un tip inalt și grasun trecut bine de 40 de ani care se așează mai tot timpul langă prima domnișoară, nu îi lipsesc niciodată căștile din urechi și butoneaza un PDA pana cand coboara și el la Piața Victoriei.
Sunt mai multe persoane cunoscute din vedere, despre care o să mai scriu și in posturile viitoare. Sper din tot sufletul că prima domnișoara să citească acest post. Amin!
Blogul meu, bă! 