Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘lupte greco romane’

In anii ’70, imnul Romaniei se auzea in toate marile competitii de lupte greco-romane din lume. Numele lui Gheorghe Berceanu era titlu de ziar si mandrie nationala. Astazi, aceeasi Romanie a uitat de el. S-a asternut praful peste medaliile marelui campion, care isi mai doreste doar un singur lucru: sa nu il uite lumea.

Pentru prieteni, Grigore. Pentru cunoscatori, Gheorghe Berceanu, campionul. Pentru cei mai multi, un necunoscut.
O mana de om care a adus Romaniei zeci de medalii. Campion olimpic, de doua ori campion mondial, de trei ori campion european si de opt ori campion national. Totul intr-o lume in care sportul se facea cu sacrificii greu de imaginat si probabil irepetabile astazi.

Desi nu pare, Hercule de buzunar, cum i se spunea, a fost de neinvins 7 ani la rand. Practic, intre 1969 si 1976, l-au ingenuncheat doar de 2 ori si atunci pentru ca l-au furat arbitrii. Ironic, de pe saltea l-au scos definitiv romanii.

Cariera de sportiv a primului roman care a adus Romaniei titlul de campion mondial la lupte greco romane, categoria 48 de kg s-a incheiat cu un gust amar.

Astazi, inconjurat de teancuri de fotografii si ziare, Gheorghe Berceanu reface filmul carierei sale din bucati.

Pare fericit ca are cui sa se laude, cui sa-i arate ce-a fost in cealalta viata a lui. In rest, nu mai are cui sa-i povesteasca.

Medalia de campion mondial o mai are doar in cateva fotografii alb negru. Originalul e la Muzeul Sportului, alaturi de cele mai importante dinstinctii castigate intr-o viata.

Fostul campion a mers la muzeu sa-si vada in vitrina, medaliile. Acolo insa a descoperit un depozit plin de pachete si cutii inghesuite pe rafturi improvizate. Undeva, pe o placheta prafuita, sta si numele lui Gheorghe Berceanu.

Cu privirea pierduta, domnul Berceanu isi cauta propriile medalii pe care le stia intr-o vitrina.

Le-a descoperit intr-o cutie. Medaliile lui de aur sunt impachetate in pungi de hartie.

Un muzeu meschin, de carton, pentru un mare campion. Cu tot ce e in cutie, numai Gheorghe Berceanu ar fi putut avea o singura sala intr-un muzeu. Daca Romania ar fi putut gasi o camaruta pentru el.

In 2002, Muzeul National de Istorie, unde isi are sediul si muzeul sportului, a intrat in renovare. Lucrarile nu s-au terminat nici pana astazi, iar spatiul destinat muzeului sportului a fost oricum ocupat de muzeul filatelic. Asa ca, nici prea curand domnul Berceanu nu isi va putea vedea medaliile in vitrina, la muzeu.

Si, totusi, ceva din Gheorghe Berceanu a murit astazi putin.
Dezamagit este de ani de buni. De cand s-a adunat praful peste medalii si uitatea peste numele sau.

Uneori, din ce in ce mai rar, isi retraieste visul de campion, in lumea lui mica, in care oamenii il recunosc si il pretuiesc.

In aceeasi sala a fost si el antrenor. Sub ochii lui au crescut alti campioni. Dar, antrenorii de azi spun, mai in soapta, ca nu se va mai naste prea curand un campion ca Berceanu.

Din 1988 Romania nu a mai avut niciun campion olimpic la lupte greco-romane. La nicio categorie. Tot mai putini copii sunt indreptati spre acest sport. Si tot mai putini antrenori reusesc sa supravietuiasca dintr-un salariu de mizerie.

Nu se plange de nimic. Are o pensie buna si e sanatos. Sunt altii care traiesc mult mai rau decit mine, spune el. Nu si-ar fi dorit sa traiasca in alta tara, ci, mai degraba, in alte vremuri.
Chiar si asa, nu regreta ca a luptat pentru Romania. Tara in care a trait si gloria si caderea.

Si succesul si uitarea.

Read Full Post »