Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘pantelimon’

Cris-Mary mi-a dat o idee grozavă, am  o întâmplare foarte asemănătoare cu a ei.

Se întămpla  prin 2009 în supermarketul CORA din Pantelimon. Eu, la fel ca George din întâmplarea ei, tot timpul sunt cu nasul în telefon. După aproximativ o ora de împins un cărut, realizez că nu este al meu, avea în el alte cumpărături și un carucior de cumpărături din piele cu două roți, (știti voi modelul acela ce le face viața mai ușoară pensionarilor). Cel mai grav este că în adevăratul caruț, al

nostru, erau  geanțile, cheile de la mașina, hainele, un portofel cu 2000 de ron, cardurile și hârtiuța cu pin-urile cardurilor. Cand mi-am dat seama efectiv de gravitatea situației, a fost un șoc… Cum m-am dezmeticit am dat fuga la pază pentru a verifica camerele de supraveghere. Norocul meu face ca la pază să fie o bătranica cu caruțul meu.
Încurcătura cum s-a produs, așa pusa cap la cap:
Partenera de canapea, s-a oprit în dreptul rafturilor cu pantofi, unde în altă parte se putea opri, și s-a apucat să probeze, eu tot tipul cu nasul în telefon. Cum a terminat de probat, m-am înfipt în căruțul meu, știindu-i foarte bine locul în care l-am lasat. Dar bătrânica de la sfarsitul întâmplării la împins puțin pe al meu și lăsând-ul pe al ei caruț în locul caruțului meu. Iar eu, un neatent din fire, l-am luat pe al ei.

The End

Read Full Post »

După modelul doi proști numărau o bilă!

Luni dimineața, dupa o noapte de vară, albă, în care toți tânțarii din cartier au atentat la sângele meu dulce, ma îmbrac să plec la birou. Pe vremea prestam tot pentru Mobexpert dar în Pantelimon. Trec rapid pe la baie, mă încalț și ies pe poartă foarte grăbit. La colțul străzii îmi adic aminte că mi-am uitat rucsacul cu laptopul pe birou acasa. Mă întorc, toate colțurile sunt aprope de casa mea.

În sfârșit ajung la metrou, eram atât de adormit încât nu mi-am dat seama ca pierdusem si al doilea metrou. Cobor la Unirii, schimb magistrala, astept un metrou model nou cu scaune libere și plec spre capătul liniei, Pantelimon. În făța mea trei copii foarte gălagioși, ba se împingeau, ba alergau prin metrou, iar mie îmi picau ochii în gură de somn. Dupa vre-o două stați nu am mai suportat gălăgia și i-am rugat foarte politicos sa facă liniște. Până la capăt am ațipit.

Ma trezește paznicul metroului și îmi spune ca trebuie să cobor. Mă târasc pe asfaltul încins păna la birou. Întârziasem, toți clienții și toți colegii mă fixaseră cu privirea, nu îmi pasă și îmi continui drumul spre etajul superior. Ajung în birou îmi scot din frigider un energizant și îl dau peste cap. Mă așez pe scaunul meu rupt și deschid laptopul, din nu știu ce motiv îmi arunc privirea în jos. Nu am bagat de seamă, și continui să ma uit mai atent.

Eram plin de mâzgălituri pe pantaloni și pe tricou. Brusc gândul ma duce la copiii din metrou, mi-au făcut-o, s-au răzbunat, m-au mazgălit. Îmi fuge somnul și incep disperat să caut prin rucsac după telefoanele mobile, portofel și mp3, m-am liniștit toate erau la locul lor. După 5 – 10 minute de disperare încerc să ma gândesc cum s-a intâmplat totul, am adormit atăt de profund încât nu am simtit că m-au măzgali?

Poze cu mine mâzgălit:

Ziua de munca s-a sfârșit, îmi i-au ruscacul în spate sa plec spre văgauna mea din Eroii Revoluției, când spre uimirea mea ce să văd. Din colțul rucsacului ieșea din când în când vârful unui pix, care m-a și mâzgălit.

Bine, pa!

Read Full Post »