Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘pariu pe prietenie’

Pariu pe Prietenie alătură literatura muzicii folk în spectacole de aproximativ patru ore, de două ori pe lună, duminica. Într-un club din Bucureştiul vechi, artiştii, interpreţii, poeţii vin de drag, iar intrarea publicului este liberă.

Pariem. Credem că se poate. Credem în valoare, în emoţie, în prietenie. Ne bucurăm alături de cei cărora le apar volume sau albume, organizăm lansări, râdem în hohote, suspinăm în acorduri lirice, aplaudăm din tot sufletul, ştim şi spunem că prietenia este o forţă. ,,Dacă nu voi mai avea timp să vă spun că am câştigat / căutaţi-mă în ochii celor ce o secundă au crezut în mine!” este un vers din poemul Pariului.

Pe 15 ianuarie 2012 se vor împlini trei ani de când se scrie cu întâmplări, această poveste frumoasă. O vom celebra cum se cuvine, alături de partenerii, prietenii, invitaţii, spectatorii noştri dragi.

Vor participa (în ordine alfabetică): Alex Turcu, Alina Manole, Andrei Păunescu, Trupa Cantos, Clara Mărgineanu, Eugen Avram, Ioana Pânzariu, Laurenţiu Ghiţă, Mihai Napu, Ovidiu Mihăilescu, Ovidiu Scridon, Radu Pietreanu, Sorin Teodoriu, Ştefan Ciobanu, Ştefan Tivodar, Teodora Ionescu.

Aniversarea celor trei ani de Pariu pe Prietenie va fi marcată şi în plan virtual, înregistrările putând fi urmărite pe http://www.livestream.com/bocanculliterartv

Vă mulţumim tuturor pentru modul în care aţi răspuns până acum invitaţiilor noastre. Sperăm ca obiceiul de a ieşi din case duminica seară să se păstreze şi să ne întâlnim cât mai mulţi ani de acum înainte.

Vă aşteptăm duminică, 15 ianuarie 2012, la aniversarea celor trei ani de Pariu pe Prietenie la Clubul Mojo, strada Gabroveni nr.14 din Bucureşti, începând cu orele 18:00

Intrarea este liberă şi nu se fac rezervări telefonice.

Detalii: http://www.bocancul-literar.ro/Forms/CreatieLiterara/DetaliiCreatie.aspx?id=27008

Clara Mărgineanu şi Sorin Teodoriu
adresă de email: sache_st@yahoo.com

Anunțuri

Read Full Post »

Încep cea de-a treia cronică Pariu pe Prietenie – 11 decembrie 2011, poate de data asta… Pe restul le-am şters, sunt lucruri care ţipă în mine şi pe care încerc să le ascund, să nu jignesc fiinţe care aduc la înfăţişare cu omul, nu dintre cei care au fost duminică, alţii, cei care denigrează de la distanţe mai mari sau mai mici. Chiar dacă astfel de indivizi teoretic nu pot fi jigniţi pentru că nu au conştiinţă… e ca şi cum ai striga măgarului că este măgar sau porcului, porc. Nu merita adusă vorba despre ei acum, în ajunul Crăciunului, după o seară de duminică atât de închegată, de frumoasă și nu vreau să le demonstrez aici și acum ipocrizia şi falsitatea caracterului lor, viitorul o s-o facă în locul meu.

Duminică am urcat devreme în mansarda clubului Mojo, am întins cablurile pe ritmuri tari de muzică, nu ştiu ce fel de muzică, nu am recunoscut nicio melodie. Într-un colţ o fată în rochie albă îşi serba ziua de naştere, primea cadouri şi flori, oferea bere.

Mai repede decât îmi închipuiam au început să apară cei din public, erau vizate mesele centrale, oprisem şi eu două pentru invitaţii Clarei Mărgineanu şi Carmen Trocan. Se încheia cel de-al treilea an de Pariu pe Prietenie, aniversarea nu. Aniversarea urmează în ianuarie, pentru că povestea a început tot într-o duminică, pe 18 ianuarie 2009, la Papa la Şoni. Menirea evenimentului a fost şi a rămas aceeaşi, să pună în valoare potenţialul creativ al artiştilor mai mult sau mai puţin cunoscuţi, fie scriitori, muzicieni, actori, iar ei să interacţioneze cu publicul obişnuit.

Cu siguranţă cei care citesc acum cronica ştiu mansarda Mojo, de scena clubului s-au folosit spirite vii şi spirite moarte, pentru că unde se găsește grâu există întotdeauna şi neghină, este în firea lucrurilor, iar noi am funcţionat după regula demodată de a crede în om şi în evoluţia lui, era deci inevitabil să cădem şi în capcane. Organizatorii Pariului nu consideră evoluţia o expresie a inerţiei, dimpotrivă, ea trebuie lăsată să se manifeste firesc, nu poate fi planificată ori poruncită, nimic din ce este normal nu poate fi grăbit. Iar buruienile au luat regula noastră drept greşeală, s-au folosit de ea şi de noi, dar este un risc pe care noi ni l-am asumat acum trei ani.

Afirmarea nu este un proces finit care odată obţinut nu se mai pierde, iar publicul este un barometru extrem de sensibil şi sofisticat, simte onestitatea artistului mai mult decât vă puteţi închipui. Cei care s-au folosit de cuvintele noastre (emisiuni, prefeţe, cronici), de aparatura noastră (fotografii, înregistrări video, televiziuni online), cei care şi-au subliniat numele prin noi ca apoi să denigreze, mai devreme sau mai târziu or să-şi dezvăluie faţa, iar atunci sfârşitul carierei va fi iminent.

Puţini ştiu că al doilea nume al buruienilor este zîzanie (originea cuvântului vine de la zâzanie-ceartă, o singură literă diferă), iar acţiunea oamenilor-buruieni este previzibilă, odată atins obiectivul, şterg din CV-ul personal numele celor care i-au ajutat, apoi inventează zvonuri, fac gesturi amicale, orice doar să distrugă. Este menirea lor și astfel apar pseudo_scriitori, pseudo_muzicieni, pseudo_oameni. Nu durează mult, minciuna iese la suprafață la fel cum iese untdelemnul din apă, chestie de timp. Ca și adevărul despre doamna care a telefonat unui invitat, s-a dat drept organizatoare a Pariului pe Prietenie și i-a transmis să vină după miezul nopții, cam aici s-a ajuns.

Uite că tot la buruieni am ajuns… dar nu mai șterg. E greu să scrii altceva decât simți, iar eu nu pot spune că totul e bine, atunci când nu e. Proza sau poezia ajunge la inima cititorului numai dacă autorul este cinstit în primul rând cu el însuşi, altfel nu. Să trecem peste moment, să revenim la ce este frumos, la prietenii Pariului, la ediţia de sfârşit de decembrie 2011 care a fost aglomerată, atât de aglomerată încât nu am reuşit să asigurăm spaţiu pentru toţi artiştii veniţi să ne colinde. În ordinea apariţiei au fost Ştefan Tivodar cu trei melodii în primă audiţie, dacă veţi urmări înregistrările sunt compoziţii de maximum două săptămâni, Mihaela Scarlat cu câteva epigrame şi poezii proprii (Mihaela este o prezenţă care s-a integrat de curând Pariului şi mă bucură), Alex Turcu şi Ştefan Ciobanu într-un fel de periplu prin închisorile comuniste în perioada Crăciunului. S-a afirmat că programul lor a fost prea lung, că ar fi trebuit împărţit în două şi poate aşa este, eu însă cred că divizat şi-ar fi pierdut impactul. Poate nu a fost bine ales momentul, fiind ajunul Crăciunului publicul voia în primul rând distracţie, reascultaţi înregistrarea şi o să înţelegeţi de ce a fost nevoie de acest remember şi cred că ar trebui repetat şi cu altă ocazie. Ce au realizat ei este în fapt un minispectacol compact, cu mare încărcătură emoţională (gândiţi-vă numai că oamenii aceea care au murit în închisori pentru că au avut un crez bine definit, iar duminică ne-au colindat peste timp prin intermediul lui Alex şi Ştefan).

Mirela Lungu şi Cristina Cârcei au prezentat cartea Biografia coapselor, poemele alese au pus în valoare scriitura Mirelei prin talentul actoricesc al Cristinei. Încă odată se dovedeşte că un text îşi poate dubla valoarea printr-o bună recitare. Felicitări Mirela, felicitări Cristina Cârcei!

Am primit în dar colinde de la Mirela Tolbaru, Daniel Făt, formaţia Rapsotree cu Radu şi Mihai Mitrea, Alexandra li s-a alăturat gemenilor şi au interpretat împreună o melodie semnată Alina Manole. În formă maximă Daniel Făt, cu greu a fost lăsat de public să coboare de pe scenă şi am sperat până în ultima clipă să îl pot rechema pentru un al doilea moment. Nu am reuşit.

Am ascultat un text scris de Helena Corogoda, din nefericire nu a fost gustat de public şi nu ştiu dacă de vină a fost calitatea textului sau forma lui de prezentare.

Trupa Vacanţa Muzicală cu Radu Pietreanu şi Mihai Napu a fost formidabilă, au binedispus publicul, nu se mai terminau aplauzele. Bine alese cântecele, foarte antrenante, cu refrene cântate de public (ca şi momentul Daniel Făt). Vreau să mai subliniez un lucru care mi se pare aparte, un poem scris şi recitat de Radu Pietreanu – dacă nu ştiţi despre ce e vorba, ascultaţi-l pentru că este o scriitură de cinci stele.

În final ne-au cântat Andrei Păunescu, Mihai Napu şi Jelena Milovanovic din Serbia. Ne-a surprins plăcut apariţia lui Andrei şi a Jelenei, cântecele lui Andrei au căpătat, prin această voce feminină, valenţe noi. Prezenţe carismatice au reuşit să atragă atenţia celor prezenţi, deja publicul Pariului se combinase cu publicul următorului eveniment și cu toții erau atenţi la ce se cânta pe scenă. Felicitări şi sperăm să ne mai facă astfel de surprize.

Deci Open Stage a funcţionat din plin şi cu artişti de nota zece, cum ştiţi, pe afiş nu erau anunţaţi Daniel Făt (venit special din Brașov pentru a ne colinda), Andrei Păunescu, Jelena Milovanovic Mirela Tolbaru, Ştefan Tivodar.

Din păcate nu a mai fost timp să urce pe scenă Ioana Pânzariu adică jumătatea trupei Zări, Ovidiu Scridon – partener al Pariului şi proaspăt întors din State, Claudia Minela, Călin Costache. Vă cerem încă o dată scuze, nu a fost voința noastră. Spaţiul pe care îl avem pus la dispoziţie de clubul Mojo se termină la ora 22:15 după aceea vine publicul următorului eveniment, cu rezervări şi altfel de lucruri.

Mai vreau să amintesc de bradul împodobit de Claudia Minela, îl puteţi vedea în înregistrările video, ne aflăm în pragul sărbătorilor de iarnă şi Claudia a dorit să sublinieze acest lucru. Pentru cine nu cunoaşte un detaliu, ideea evenimentului care mai târziu s-a numit Pariu pe Prietenie, mi-a venit după ce am participat la un spectacol intitulat Singurătăţi în noaptea de Crăciun, Clara Mărgineanu şi Maria Gheorghiu în Art Jazz Club. Dacă nu aş fi fost atunci acolo, în acea noapte de poezie şi muzică folk, poate Pariul pe Prietenie nu ar fi apărut.

Acestea fiind spuse vă doresc tuturor sărbători fericite alături de cei dragi, buruienilor le doresc maturizare grabnică, viaţa e scurtă și trece oricum, fie că eşti bun sau rău, fie că te consideri pseudo-Baniciu, pseudo-Eminescu sau pseudo-Shakira. Tuturor la mulţi ani!

Read Full Post »

Recunoaşterea unei întâmplări cu nume de poveste – Pariu pe Prietenie – este aidoma afirmării care nu se obţine pentru totdeauna şi nici nu reprezintă un proces finit, nu vine de la sine, ci în urma unui efort comun, perpetuu, indiferent de vreme şi vremuri. În cel de-al treilea an al existenţei, Pariul pe Prietenie intră într-o etapă nouă, a călătoriilor în ţară.

Sâmbătă, 12 noiembrie 2011, vă dăm întâlnire la Călăraşi, la Acoustic Live, Varianta Nord nr. 77, începând cu ora 18:00

Din program:
Horia Stoicanu şi lansarea albumului folk Cireşe Amare, Walter Ghicolescu, Ştefan Tivodar, Constantin Neculae şi Ana Maria Maranda, Cantos şi desigur, gazdele evenimentului, Fox Studis.

Segmentul literar cuprinde:
Lansare volum de versuri, Laura Matache – Capcana Viselor, lansare volum proză poetică, Loreta Popa – Cântecul Culorii, vor lectura din creaţiile proprii: Ştefan Nițu, Raluca Neagu şi Claudia Minela.

Nu vor lipsi oamenii care formează nucleul Pariului pe Prietenie: Clara Mărgineanu, Sorin Teodoriu şi Alex Turcu.

Se vor organiza momente Open Stage, astfel încât dacă în sală există oameni care vor să transmită o stare, o vor putea face.

LINK: http://www.bocancul-literar.ro/Forms/CreatieLiterara/DetaliiCreatie.aspx?id=26595

Vă aşteptăm în Acoustic Live din Călăraşi, Varianta Nord nr. 77, ora 18:00

Read Full Post »

Poezia şi cântecul trebuie simţite ca un întreg, ca o cronică a sensibilităţii omeneşti. Ele formează în spaţiul intitulat pariu pe prietenie o cadenţă a timpului actual şi a destinului unde valorile se joacă alegând cuvinte şi note muzicale care să transmită o vibraţie de care să ne aducem aminte peste o zi sau peste un an. Uneori un singur cuvânt e suficient să intensifice visul, să fortifice entuziasmul şi să alunge apatia ce se strânge tot mai mult în jurul nostru.

Din povestea zilei de duminică, 30 octombrie 2011, ora 18:00 , vor face parte Loreta Popa, Ileana Bâja, Claudia Minela, Jonathan David, Daniel Iancu, Proiectul Tivodar, Alex Turcu şi Ciprian Pratia. Gazdele pariului pe prietenie vor fi desigur: Clara Mărgineanu şi Sorin Teodoriu.

Vă aşteptăm în mansardă, dragi iubitori de poezie şi muzică, în clubul Mojo din Bucureşti, strada Gabroveni nr. 14, punct de reper Bd. I. C. Brătianu, vis-a-vis de magazinul Cocor.
Link: http://www.bocancul-literar.ro/Forms/CreatieLiterara/DetaliiCreatie.aspx?id=26484
Intrarea este liberă şi nu se fac rezervări telefonice.

Read Full Post »

Fericirea o simţi când stai în iarbă, când priveşti cum cade o castană lângă umărul tău, o frunză galbenă se desprinde şi te atinge uşor ca rochia de mătase a unei femei frumoase, fericirea o simţi când asculţi un poem care te răscoleşte, o melodie ca o amintire din liceu, fericirea îţi stă la îndemână, iar tu trebuie doar să o primeşti cu sufletul deschis.

Pariul pe Prietenie vă propune starea de fericire duminică 16 octombrie 2011, de la ora 18:00 în mansarda clubului Mojo pentru a vă bucura de poeziile lui Mihail Gălăţanu, de proza lui Alexandru Stănia (prima oară în limba română), de melodiile lui Eugen Avram, Ion Marinescu şi Cristi Dumitraşcu.

Sorin Teodoriu şi Ştefan Tivodar vor modela starea de fericire şi nu vor lipsi nici Clara Mărgineanu şi nici Alex Turcu. Dragii mei, va fi o ediţie cuminte care promite publicului şi invitaţilor săi, o seară frumoasă de sfârşit de duminică şi de început de toamnă.

Îi aşteptăm pe iubitorii de poezie şi muzică la Mojo Club, Bucureşti, strada Gabroveni nr. 14, punct de reper Bd. I. C. Brătianu, vis-a-vis de magazinul Cocor.

Detalii: http://www.bocancul-literar.ro/Forms/CreatieLiterara/DetaliiCreatie.aspx?id=26393

Intrarea este liberă şi nu se fac rezervări telefonice.

Read Full Post »

Celor care au simţit lipsa Pariurilor pe timpul verii, le aducem veşti bune: pe 18 septembrie, de la ora 17:00 , deschidem ediţia de toamnă – iarnă a Pariului pe Prietenie, la Clubul Mojo – Brit Room.  Mansarda Mojo a fost total refăcută, aşa că veţi avea surpriza de a descoperi un spaţiu organizat altfel, cu mult mai încăpător.

Şi cum ar putea începe Pariul pe Prietenie altfel decât în forţă printr-un maraton de folk şi poezie.

Din programul primei întâlniri:

Dan Vană – recital
Camelia Radulian – fragment din spectacolul muzical-coregrafic Rug în Octombrie
Daniel Iancu – recital
Andreea Nedelcu şi Dan Săndulescu – minirecital
Sorin Poclitaru – lansarea volumului de poezii
Inima cu un pol, iniţiativă susţinută de Puiu Creţu, Ovidiu Mihăilescu, Cristi Corcioveanu, Walter Ghicolescu, Adrian Bezna, Vasile Mardare şi surprizele nu se vor opri aici.

Scena va rămâne deschisă până la epuizarea timpului pus la dispoziţie de Clubul Mojo – Brit Room prin intermediul gazdei noastre Mihai Paveliu, mai exact până la ora 22:30

Locaţia Mojo Music Club: Bucureşti, str. Gabroveni nr. 14, punct de reper Bd. I. C. Brătianu, vis-a-vis de Magazinul Cocor.

Intrarea liberă, fără rezervări telefonice.

Sursa:  http://www.bocancul-literar.ro/Forms/CreatieLiterara/DetaliiCreatie.aspx?id=26227

Read Full Post »

– Plecaţi? Îmi pare rău dacă am întârziat… Vorbim diseară la telefon şi revin altădată.
– Stai mă’ Sache, unde te duci? Doar noi te-am invitat… A intervenit ceva şi-o să lipsim doar jumătate de oră. Stai şi tu de vorbă cu Săndel, te uiţi la televizor, serveşti un suc, o bere. Şi apoi, Săndel e un copil deosebit şi-o gazdă interesantă. Aşa-i, Săndele, mamă?
– Bine, atunci rămân. Abia aştept să îmi cunosc gazda. Săndele, câţi ani ai tu?
– Şase ani şi opt luni.
– Mulţi înainte…
– Toţi zic la fel. Spune şi tu, cum aş putea evolua dacă habar n-am să citesc, iar oamenii mari din jur n-au inspiraţie. Sunt la vârsta întrebărilor şi acumulărilor.
– Păi atunci pune-mi şi mie câteva întrebări.
– Vrei? Zi-mi la ce-ţi folosesc nasturii?
– Care, ăştia de la haină? O închei şi-mi ţine de cald.
– Aici nu-i frig.
– De acord, dar afară…
– Şi nasturii de la mâneci ţin tot de cald?
– Nu, ăia mi i-a cusut nevastă-mea când am avut guturai.
– Ce-are guturaiul cu nasturii?
– De la guturai căpătasem un tic: îmi ştergeam nasul cu mâneca. Tu să nu faci aşa!
– Scârbos tic!
– Aici semeni cu nevastă-mea.
– Dar aia ce e?
– Asta? Cravată.
– La ce foloseşte cravata?
– Eleganţă, farmec, nobleţe…
– Mama spune că pe-un bărbat îl cunoşti după cravată.
– Păi, ce-are una cu alta?
– Nu ştiu, eu pun întrebările.
– Mda.
– De ce oamenii mari nu se dezbracă la mare?
– Cum sa nu?! Se dezbracă şi fac plajă.
– Nu-i adevărat! Oamenii mari rămân în slip, iar pe copii îi dezbracă de tot. De ce diferenţierea asta?
– Celor mari le e ruşine, Săndel.
– Ce înseamnă ruşine?
– Un sentiment…, un gând care te face să te simţi stingher. Ca atunci când te dezbraci în faţa cuiva.
– Şi dacă te dezbraci în faţa pisicii te simţi stingher?
– Atunci nu.
– Dar în faţa plopului?
– Nu, Săndel. Doar în faţa altui om.
– Tata se dezbracă în faţa mamei şi nu-i este ruşine.
– Asta-i altceva. Şi eu mă dezbrac în faţa nevesti-mii.
– Nevasta e proprietatea ta?
– Cum să fie proprietatea mea?
– Atunci aparţine tuturor?
– Nu, Săndel, e doar a mea!
– De ce oamenii mari au buletin de identitate şi copiii nu?
– Ca să aibă ce arăta poliţiştilor.
– Şi poliţiştii au buletine?
– Desigur.
– Ei cui arată buletinele?
– Şefilor.
– Şi şefii au buletine?
– Au şi ei, Săndele!
– Şi cui arată…
– Nevestelor!
– De ce te enervezi?
– Nu, Săndel, sunt calm. Sunt liniştit ca un lac de munte.
– De ce oamenii mari din trecut purtau armuri şi cei de-acuma nu?
– Cei din trecut se băteau cu pietre, buzdugane, săbii. În prezent nu mai e cazul.
– Ieri seară mama i-a dat lui tata în cap cu polonicul şi l-a făcut căpos. Dacă ar fi avut armură…
– Da, aici ar fi fost bună o armură.
– Batista de ce trebuie să fie albă şi să aibă dantelă?
– Ca să fie frumoasă.
– Şi dacă e verde e urâtă?
– Dar nici frumoasă nu-i…
– Ce înseamnă frumos?
– Frumos e ceva care te bucură.
– Eu sunt frumos?
– Eşti, Săndele.
– Dar n-am batistă albă cu dantelă.
– Atunci cum iţi sufli tu nasul?
– Cu şerveţele parfumate.
– Colorate?
– Nu, albe. Nevasta ta este frumoasă?
– Este.
– Dar casa ta?
– Şi ea este frumoasă.
– Tot ce-i legat de oameni e frumos?
– Da, Săndele.
– Hepatita A e frumoasă?
– Nu, asta nu.
– Ce bine e să fii om mare… Le ştii pe toate.
– Le ştii, dar nu-i aşa bine! Cănd eşti mic eşti protejat de părinţi, ingrijit… Când creşti ai numai obligaţii.
– Şi tu ai obligaţii?
– Şi eu.
– Ce fel de obligaţii?
– De serviciu, conjugale, morale…
– Ce-s alea obligaţii conjugale?
– Adică cele strict legate de nevastă-mea.
– Te pune să conjugi verbe?
– Nu, nu-i asta… E vorba de altceva.
– Ce-i aia o tărăboanţă?
– Tărăboanţă?
– Da.
– Nu stiu. Ce-ţi veni?
– Trebuie să ştii ce-i o tărăboanţă.
– Uite că nu ştiu!
– Imposibil. Când erai la uşă mama a spus: Na! Iar a venit Sache cu tărăboanţa lui.

Read Full Post »

Older Posts »