Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘petrecere’

Acum doua saptamani a fost ziua mea.

Cand m-am trezit dimineata nu ma simteam prea bine dar speram ca sotia o sa-mi cante ‘Multi ani traiasca…’ si eventual o sa-mi dea un cadou, dar ea nu mi-a zis nici macar buna dimineata… Copiii si ei s-au asezat la micul dejun fara sa ma felicite. Am ajuns deprimat la birou, cand am intrat pe usa, secretara plina de euforie mi-a zis ‘La multi ani!’… M-am simtit un pic mai bine, macar ea si-a adus aminte. Am lucrat normal si spre dezamagirea mea nimeni din prieteni sau rude nu m-a sunat sa ma felicite. Aproape de pranz secretara a intrat la mine in birou si mi-a zis:

– Ce ar fi sa mergem sa mancam impreuna?

I-am raspuns ca e cea mai buna propunere pe care am auzit-o in toata ziua si am acceptat. Am ales un restaurant intim unde am mancat bine, am baut si ne-am

distrat de minune. In masina, in drum spre birou, ea mi-a zis:

– Intr-asa o zi speciala de ce sa ne mai intoarcem la birou, mai bine vino la mine acasa si continuam sa ne distram!

– Bine! am zis ‘hai, si asa mai bem cate un paharel…

Odata ajunsi in apartamentul secretarei mi-a zis:

– Sper ca nu te deranjeaza daca am sa ma simt mai ‘comoda’?

– … Nuuuu, nici o problema, i-am raspuns, iar in sinea mea ma gandeam ca o sa fie o experienta interesanta. Ea a intrat in dormitor si dupa cateva clipe a iesit… cu un un tort imens cu lumanari, urmata de sotia mea, copiii, prieteni si rude, care cantau in cor ‘La multi ani!’ …iar eu stateam ca un idiot in curu’ gol, in mijlocul sufrageriei….

Sursa: cti97.wordpress.com

Read Full Post »

Au trecut aproximativ 6 ani, un timp destul de lung. Pe fizionomia noastra se vede amprenta timpului. Unii dintre ei imi pareau cunoscuti fizic, dar totusi stiam atat de putine despre ei. Unul si-a lasat barba, altul si-a ras-o, altul si-a tuns creasta, pe unul dintre noi au mai aparut 1,2,5 tatuaje, si nu in sfarsit celalalt se insoara. Nunta lui a ajuns sa ne uneasca pe toti. Cine credea acum 6 ani ca o sa ne mai vedem doar la cate o nunta cand noi eram prezenti aproape in fiecare seara in parculetul din spatele statie de metrou Eroii Revolutie cu cateva sticle de bere. Nu am crezut ca oamenii se schimba atat de mult si atat de repede.

Razvane, la multi ani, casa de piatra si multe realizari alaturi de sotia ta.

  • Insurateii Razvan si Irina

  • Nasul si mirele Razvan

De la stanga la dreapta, Razvan, Sepu, Tedy, Marius

  • Tatuaj inspirat dintr-un tablou de Salvador Dali

  • Andruska, Marcel, Tedy

  • Andruska, Razvan, Marcel, Tedy


Read Full Post »

– Plecaţi? Îmi pare rău dacă am întârziat… Vorbim diseară la telefon şi revin altădată.
– Stai mă’ Sache, unde te duci? Doar noi te-am invitat… A intervenit ceva şi-o să lipsim doar jumătate de oră. Stai şi tu de vorbă cu Săndel, te uiţi la televizor, serveşti un suc, o bere. Şi apoi, Săndel e un copil deosebit şi-o gazdă interesantă. Aşa-i, Săndele, mamă?
– Bine, atunci rămân. Abia aştept să îmi cunosc gazda. Săndele, câţi ani ai tu?
– Şase ani şi opt luni.
– Mulţi înainte…
– Toţi zic la fel. Spune şi tu, cum aş putea evolua dacă habar n-am să citesc, iar oamenii mari din jur n-au inspiraţie. Sunt la vârsta întrebărilor şi acumulărilor.
– Păi atunci pune-mi şi mie câteva întrebări.
– Vrei? Zi-mi la ce-ţi folosesc nasturii?
– Care, ăştia de la haină? O închei şi-mi ţine de cald.
– Aici nu-i frig.
– De acord, dar afară…
– Şi nasturii de la mâneci ţin tot de cald?
– Nu, ăia mi i-a cusut nevastă-mea când am avut guturai.
– Ce-are guturaiul cu nasturii?
– De la guturai căpătasem un tic: îmi ştergeam nasul cu mâneca. Tu să nu faci aşa!
– Scârbos tic!
– Aici semeni cu nevastă-mea.
– Dar aia ce e?
– Asta? Cravată.
– La ce foloseşte cravata?
– Eleganţă, farmec, nobleţe…
– Mama spune că pe-un bărbat îl cunoşti după cravată.
– Păi, ce-are una cu alta?
– Nu ştiu, eu pun întrebările.
– Mda.
– De ce oamenii mari nu se dezbracă la mare?
– Cum sa nu?! Se dezbracă şi fac plajă.
– Nu-i adevărat! Oamenii mari rămân în slip, iar pe copii îi dezbracă de tot. De ce diferenţierea asta?
– Celor mari le e ruşine, Săndel.
– Ce înseamnă ruşine?
– Un sentiment…, un gând care te face să te simţi stingher. Ca atunci când te dezbraci în faţa cuiva.
– Şi dacă te dezbraci în faţa pisicii te simţi stingher?
– Atunci nu.
– Dar în faţa plopului?
– Nu, Săndel. Doar în faţa altui om.
– Tata se dezbracă în faţa mamei şi nu-i este ruşine.
– Asta-i altceva. Şi eu mă dezbrac în faţa nevesti-mii.
– Nevasta e proprietatea ta?
– Cum să fie proprietatea mea?
– Atunci aparţine tuturor?
– Nu, Săndel, e doar a mea!
– De ce oamenii mari au buletin de identitate şi copiii nu?
– Ca să aibă ce arăta poliţiştilor.
– Şi poliţiştii au buletine?
– Desigur.
– Ei cui arată buletinele?
– Şefilor.
– Şi şefii au buletine?
– Au şi ei, Săndele!
– Şi cui arată…
– Nevestelor!
– De ce te enervezi?
– Nu, Săndel, sunt calm. Sunt liniştit ca un lac de munte.
– De ce oamenii mari din trecut purtau armuri şi cei de-acuma nu?
– Cei din trecut se băteau cu pietre, buzdugane, săbii. În prezent nu mai e cazul.
– Ieri seară mama i-a dat lui tata în cap cu polonicul şi l-a făcut căpos. Dacă ar fi avut armură…
– Da, aici ar fi fost bună o armură.
– Batista de ce trebuie să fie albă şi să aibă dantelă?
– Ca să fie frumoasă.
– Şi dacă e verde e urâtă?
– Dar nici frumoasă nu-i…
– Ce înseamnă frumos?
– Frumos e ceva care te bucură.
– Eu sunt frumos?
– Eşti, Săndele.
– Dar n-am batistă albă cu dantelă.
– Atunci cum iţi sufli tu nasul?
– Cu şerveţele parfumate.
– Colorate?
– Nu, albe. Nevasta ta este frumoasă?
– Este.
– Dar casa ta?
– Şi ea este frumoasă.
– Tot ce-i legat de oameni e frumos?
– Da, Săndele.
– Hepatita A e frumoasă?
– Nu, asta nu.
– Ce bine e să fii om mare… Le ştii pe toate.
– Le ştii, dar nu-i aşa bine! Cănd eşti mic eşti protejat de părinţi, ingrijit… Când creşti ai numai obligaţii.
– Şi tu ai obligaţii?
– Şi eu.
– Ce fel de obligaţii?
– De serviciu, conjugale, morale…
– Ce-s alea obligaţii conjugale?
– Adică cele strict legate de nevastă-mea.
– Te pune să conjugi verbe?
– Nu, nu-i asta… E vorba de altceva.
– Ce-i aia o tărăboanţă?
– Tărăboanţă?
– Da.
– Nu stiu. Ce-ţi veni?
– Trebuie să ştii ce-i o tărăboanţă.
– Uite că nu ştiu!
– Imposibil. Când erai la uşă mama a spus: Na! Iar a venit Sache cu tărăboanţa lui.

Read Full Post »