Ura! Am primit prima de Crăciun!
Normal, că mă duc la Carrefour. Acolo mă duc de obicei când am bani de prăduit. Mai ales că organizează şi degustări săptămânale la haleală și dă ouă în rate fără dobândă.
Înăuntru îmi verific buzunarele… sunt tixite cu pungi, că parale ioc! Vreau să iau un caruț pentru cumpărături, 50 de bani, prea scump. Plec. Lângă casierie mai au nişte coșuri albastre. Moca.
În supermarket nişte coate goale au venit să se holbeze la mâncare. Ca şi mine au pungi mototolite în buzunare. Ale mele nu sunt boţite, că mi le-a îndreptat Ileana. Cum care Ileana? Ileana Cosânzeana, prinţesa hazardului care vine la mine doar când dorm. Sau când leşin de foame.
Mă împiedic de un promoter Nescafe, stau la coadă, aștept să îmi vină rândul la aparatul „dolce gusto”. Gata, am dat pe gât cafeaua, primesc un iaurt de vișine Danone Cremosso. Bun şi ăsta, e dulce… de n-aş face diabet!
În dreptul raionului de carne mă servesc cu pește afumat, plăcerea mea… simt lipsa pâinii marcă proprie. Mai bine bag pungile la loc în buzunuar, degeaba mi le-a îndreptat Ileana.
Acum sunt sătul, mai vin și măine. Până atunci merg la budă, cafea cu iaurt şi cu peşte… purgaţie! Şi nu consum nici hârtie igienică… Nici bani n-am cheltuit, am prima de Crăciun întreagă.
Dar am maşină! Adică ce? Trabantul nu e maşină? În drum spre parcare găsesc un caruț, îl leg de un altul și câstig 50 de bani. Deci sunt pe plus, sau mă rog… pe profit.
Trăiască criza! Şi Ileana… cum care Ileana? Ileana Cosânzeana.
Read Full Post »