Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘rai’

Cică moare un inginer și ajunge la Porțile Raiului. Îl caută Sfântul Petru prin catastife, prin hârtii, agende, caiete, da’ nu-l găsește defel și atunci îi spune inginerului:

– Îmi pare rău, nu ești pe listă, nu pot să te las să intri. Trebuie să te duci în Iad. Tipul, ce să mai zică, se duce în Iad. Dar nu trece multă vreme și inginerul, sătul de mizeriile specifice Iadului, se pune pe treabă și începe să proiecteze diverse îmbunătățiri.

Cu trecerea timpului, în Iad încep să beneficieze de ISO 9000, SAP, control de fluxuri de cenușă, aer condiționat, cuptoare de smoală cu

alimentare automată, closete cu auto-spălare, sala mașinilor, programe de siguranță și prevenire a accidentelor, scări rulante, rețele de

comunicații cu fibră optică, programe de mentenanță predictivă, sisteme de control field bus și Hart, acces pe bază de amprente

digitale, Wi-fi, iPod-uri, etc…

Într-o bună zi, îl sună Dumnezeu pe Satana la telefon și-l întreabă:

– Ei, și cum e pe la voi, cum merg lucrurile pe acolo jos?

Îi răspunde dracul:

– Suntem pe cale să ne certificăm ISO 9000, 14000, 18000, 21000, avem un sistem de control de flux al cenușii, aer condiționat, closete cu drenaj prin infraroșii, scări rulante cu limitatoare automate de sarcină, echipament domotic pentru eficiență energetică, Internet la

liber… Până și eu am publicat prima versiune a paginii mele web.

La care Dumnezeu tună prin telefon:

– Ceeeeeeee??? Vrei să spui că ții cumva acolo, la tine, vreun inginer???

Scaraoțchi, cu tupeu, îi răspunde:

– Da! Da’ de ce întrebi?

– Așa ceva nu se poate admite! Ce face un inginer în Iad? Locul lui nu este în Iad. Inginerii întotdeauna merg în Rai. Să mi-l trimiți

imediat, m-ai auzit?

– Nici să nu visezi așa ceva, zice dracul. Inginerul va rămâne cu mine pentru eternitate.

– Trimite-mi-l imediat sau… TE DAU ÎN JUDECATĂ!

La care, Satana începe să râdă în hohote:

– Nu zău, chiar așa? ȘI… DE UNDE O SĂ SCOȚI TU UN AVOCAT, CĂ TOȚI SUNT AICI ?

Read Full Post »

– Măi, Sache! Tot nu te-ai plictisit în Rai? întreabă Dumnezeu.
– Un pic. Doar un pic, Doamne… rutina mă deprimă.
– Dar de bătaie ce zici? insistă Cel de Sus.
– Ce să zic, Doamne, parcă Tu nu vezi. Se bat sfinţii ca nebunii. Nici una – nici alta se şi iau la harţă. Am încasat-o şi eu de câteva ori, dar nu m-am lăsat. Dau bine cu dreapta.
– Te-aş trimite pe Pământ… şovăie Dumnezeu.
– Dar cu ce-am greşit, Doamne?
– N-ai greşit. Vino să-ţi arăt ceva la televizor.

De fapt, Dumnezeu n-are televizor, are un ecran plat, alb-negru, cu diagonala de cincizeci de centimetri, prin care urmăreşte păcătoşii de pe Pământ. Mă întind prin stânga Domnului şi privesc imaginile şterse. Sunt bărbaţi, femei, copii care se plimbă prin păduri, fac baie în oceane şi mări, mănâncă fructe.
– Doamne, parcă jos e şi mai plictisitor, mormăi îngrijorat.
– Nu-i aşa, Sache. Acolo ai alte avantaje, mă ispiteşte Cel de Sus.
– Ce avantaje, că nu se văd… Şi ce misiune îmi dai, Doamne? întreb resemnat.
– Să duci bătaia pe Pământ.
– Bătaia? Adică trimiţi jos singura noastră distracţie, la vegetarienii ăia?
– Sache, e hotărârea Mea, se supără Dumnezeu. Mergi la Marius Strâcnă la magazie, ia ‘bătaia’ şi ia liftul.
– Şi când mă întorc? întreb, dar nu mai e nimeni care să audă. Mă trezesc în lift, cu pachetul în braţe. Ce expeditiv e astăzi Dumnezeu!

În timp ce cobor îl aud pe Marius.
– Hii! Hii!…
– Ce te smiorcăi, Strâcnă? îl ia la zor Dumnezeu.
– Dacă iei bătaia, ia-mi şi viaţa… Hii! Hii! Ce mă fac fără bătaie? O să înnebunesc… Hiiii!
– Hai că-ţi dau altceva de făcut. Mâine se scufundă un vapor şi recepţionezi treizeci de morse, adică femei supraponderale. Profesor de fitness te fac. Ce zici?

Marius se înseninează imediat, sare într-un picior de bucurie… liftul a coborât, nu-l mai văd pe Marius.

Plâng. De trei zile şi trei nopţi, adică de când m-am născut, plâng într-una. I-am zăpăcit pe părinţi, i-am zăpăcit şi pe vecini. Păi cum altfel, cine n-ar plânge dacă ar face ochi în mahalaua Ferentari, într-o casă de chirpici, cu pământ bătătorit în loc de podea? N-am văzut casă mai urâtă… Singurul loc mai bun e lângă sobă, acolo a pus tata o uşă, pe care a întins o saltea de paie. Când avem lemne de ars, e singurul loc călduros. Am patru fraţi, iar noaptea ne înghesuim toţi cinci sub un pled de lână. Sunt sigur, dar ce zic eu, sunt 100% convins că părinţii mei n-au auzit de metodele contraceptive. Fac copii cu nemiluita, iar pe masă pun doar mămăligă şi sare. De mine încă-i bine că sug de la sân. Laptele mamei e slab, ea mănâncă întotdeauna ultima, şterge blidele cu mămăligă…

Şi cum spuneam, de când m-am născut, bâzâi.

– Bărbate, să botezăm copilul ăsta. Plânsul e semn de la bunul Dumnezeu.
– Bine, femeie.  Mă duc acu’ la popa Gheară şi mâine-i gata.

A doua zi, mă bagă părintele Gheară în cazan. Mă bagă de trei ori şi mă scoate de două. I-am alunecat din mâini şi m-am dus direct pe fundul cazanului. Mă caută popa, ba mă caută şi tata… eu nimic, mă pitisem bine şi înghiţeam apă pe săturate. În cele din urmă m-au găsit. Acum nu mai plâng, de fapt, nici nu mai respir. Oho!! ce bătaie s-a incins în biserică! Dă tata, dă şi popa Gheară, dă şi mămica…

– Sache!!  Deschide măi, ochii! strigă Dumnezeu. Sache!
– Tii, ce mai bătălie s-a iscat în biserică! De ce nu M-ai lăsat să privesc până la sfârşit? Dădeau ăştia ca dracii… pardon de expresie. Auzi Doamne, totuşi de ce-ai trimis bătaia pe Pământ?
– Prea mult zgomot în Rai. De astăzi, gata! Am încheiat-o cu luptele, şi Dumnezeu face un semn cu mâinile. Şi apoi, să vadă şi muritorii cum e prin Ceruri.
– Of, Doamne.  Acu’ te pomeneşti c-or să zică toţi că bătaia-i ruptă din Rai…

Read Full Post »