Cris-Mary mi-a dat o idee grozavă, am o întâmplare foarte asemănătoare cu a ei.
Se întămpla prin 2009 în supermarketul CORA din Pantelimon. Eu, la fel ca George din întâmplarea ei, tot timpul sunt cu nasul în telefon. După aproximativ o ora de împins un cărut, realizez că nu este al meu, avea în el alte cumpărături și un carucior de cumpărături din piele cu două roți, (știti voi modelul acela ce le face viața mai ușoară pensionarilor). Cel mai grav este că în adevăratul caruț, al
nostru, erau geanțile, cheile de la mașina, hainele, un portofel cu 2000 de ron, cardurile și hârtiuța cu pin-urile cardurilor. Cand mi-am dat seama efectiv de gravitatea situației, a fost un șoc… Cum m-am dezmeticit am dat fuga la pază pentru a verifica camerele de supraveghere. Norocul meu face ca la pază să fie o bătranica cu caruțul meu.
Încurcătura cum s-a produs, așa pusa cap la cap:
Partenera de canapea, s-a oprit în dreptul rafturilor cu pantofi, unde în altă parte se putea opri, și s-a apucat să probeze, eu tot tipul cu nasul în telefon. Cum a terminat de probat, m-am înfipt în căruțul meu, știindu-i foarte bine locul în care l-am lasat. Dar bătrânica de la sfarsitul întâmplării la împins puțin pe al meu și lăsând-ul pe al ei caruț în locul caruțului meu. Iar eu, un neatent din fire, l-am luat pe al ei.
The End
Blogul meu, bă! 