Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘teatru’

Cea de-a doua sesiune a examenului de bacalaureat a înregistrat un episod nostim într-un grup şcolar industrial din Piteşti, unde toţi elevii dintr-o clasă s-au confruntat cu o problemă mai puţin obişnuită: şi-au uitat propriile nume, pe care le-au înlocuit cu genericul „Ion Popescu”.

În realitate, candidaţii primiseră de la comisia de examen, tocmai pentru a fi elucidaţi în privinţa completării datelor personale ce urmau a fi secretizate, un formular-model pe care era înscris respectivul nume. Rezultatul a fost că absolut toţi cei 30 de elevi, inclusiv fetele, au fost induşi în eroare de modelul oferit, pe care l-au copiat integral în spaţiul unde ar fi trebuit să-şi scrie numele lor. Şansa a făcut ca unul dintre profesorii supraveghetori să sesizeze la timp greşeala.

După ce ati citit acest text  vă rog să vizionați și această piesă de teatru, musai. 😀

Zgăbeartă Iftode, să trăiți!

Sursă gândul.info

Read Full Post »

În noaptea de 15 mai 2010, muzeele bucureştene îşi aşteaptă vizitatorii la expoziţii, spectacole de muzică, dans, teatru şi film, proiecţii şi evenimente speciale interactive.

Muzeul Naţional de Artă al României: 16.00 – 04.00
Muzeul Naţional de Artă Contemporană: 21.00-05.00
Muzeul Naţional de Geologie: 19.00 – 01.00
Muzeul Naţional „George Enescu”: 20.00 – 05.00
Muzeul Naţional de Istorie a României: 18.00-03.00
Muzeul Naţional al Literaturii Române: 10.00 – 03.00
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”: 20.00 – 01.00
Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”: 10.00-14.00
Muzeul Ţăranului Român: 18.00 – 2.00

Ca în fiecare an, se va asigura acces gratuit la colecţiile muzeale din fiecare instituţie care va participa la Noaptea Muzeelor. La această manifestaţie participă toate ţările membre ale Consiliului Europei.

Read Full Post »

Duminică, 25 aprilie 2010, vor paria pe prietenie cantautorul folk Emeric Imre, precum şi actorii de la Teatrul Naţional Bucureşti: Eugen Cristea, Cristina Deleanu şi Orodel Olaru, care vor interpreta comedia spumoasă Iubiri inaccesibile de Paul Emond, în regia lui Răzvan Popa.

Pariu pe Prietenie cu un spectacol de muzică şi teatru, într-o seară pe care cu siguranţă nu o veţi uita curând.

Este vorba despre o acţiune caritabilă organizată de Bocancul Literar şi de partenerii acestuia, iar banii strânşi cu această ocazie vor fi donaţi unui copil talentat în vârstă de nouă ani, de la Şcoala Generală numărul 175 ”Sfântul Nicolae” din Bucureşti.  Andreea Maria Zuna, căci despre ea este vorba, are nevoie de o chitară pentru a-şi continua studiile muzicale.

Evenimentul se va ţine la Mojo Music Club începând cu ora 18:00, în sala mare de la subsol, iar biletul va costa 15 lei.

Locaţia Mojo Music Club se află pe strada Gabroveni, punct de reper Bd Magheru vis-a-vis de magazinul Cocor.

Rezervările se pot face în fiecare seară, după ora 16:00 la numărul de telefon: 0728 416 798.
Rezervările făcute telefonic îşi pierd valabilitatea la ora 20:00.

Read Full Post »

Săptămâna de lucru a angajaților peste 30 de ani.

Săptămâna de lucru a angajaților sub 30 de ani.

Read Full Post »

Ca om cumsecade ce sunt, ar trebui să spun ceva frumos despre Angela. E colega noastră de birou, cea care face cumpărături pentru firmă, care ne dă bomboane ca să nu mai aruncăm de colo-colo cu agrafe… care completează registrul de casă şi se îngrijeşte să fim sănătoşi. Cum face asta?

Simplu, vorbeşte cu nişte doctori, iar ei ne testează anual, că aşa zice legea. Bun… atunci Angela ne organizează în grupe de şapte şi ne trimite la policlinica cu plată din strada Paris.  A făcut o socoteală simplă: şapte persoane, cam zece minute fiecare, într-o oră, grupa-i gata.

Astăzi, mi-a venit şi mie rândul. În grupă cu mine, este şi Angela. La uşa medicului de familie, ea devine brusc emotivă, aşa face când e vorba de doctori şi mă împinge să intru primul la consultaţie. Acolo găsesc şase tipe în halate albe, cu tot felul de aparate.
– Bună ziua.
– Eşti singur?
– Nu, cu Angela, dar a rămas pe hol. S-o chem?
– Nu încă. Te rog, ia loc… numele?
– Sache.
– Te-am găsit, ridică doctoriţa nasul din calculator. Vezi ce eficienţi suntem?  De la ce medic vii?
– Vin de la firmă, nu de la medic.
– Am înţeles… făcu ea privindu-mă complice.  Atunci să începem cu o testarea psihologică. Maria, e al tău, zice tipa şi îi face loc unei blonde, cu coc ridicat.
– Bună ziua. Sache ai spus că te numeşti, nu? Cum ne simţim astăzi?
– Plictisit.
– Am auzit că vii de la ‘firmă’… cu ce te ocupi la ‘firmă’?
– Contabilitate.
– Interesant… hai să-ţi arăt pentru început câteva desene, să mi le explici, apoi iţi voi pune nişte întrebări. Începem?

Nu aşteaptă răspunsul meu şi-mi bagă sub nas un tablou plin cu puncte colorate care formau împreună un fel de gâză, strâmbă ce-i drept, dar totuşi o zburătoare. Semăna c-o albină…
– Ce vezi?
– O albinuţă, mă decid în cele din urmă.
– Cum adică, albinuţă??
– Sau muscă… nu se vede prea bine.
– Şi nu scrie nimic?
– Ce să scrie?  A, pe spate spune… interzis minorilor şi celor infestaţi cu HIV.

Toate halatele albe se opresc din vorbit şi vin în spatele meu.

– Am glumit, doamnă.
– Nu, Sache, n-ai glumit, vorbeşte cavernos Maria şi notează ceva într-o fişă. Mai bine lăsăm desenele… răspunde-mi la câteva întrebări. Eşti pregătit?
– Sunt, zic şi mă las confortabil pe spătarul scaunului.
– Ai plâns mult când erai mic?
– Nu, doar noaptea, când veneau ai mei târziu de la serviciu.
– Ai fost la înmormântări în copilărie?
– Da, la cimitirul Reînvierea, că primeam colivă şi orez cu lapte. Îmi plăceau mai ales bomboanele de pe colivă.
– Ai îndreptat vreodată cuie?
– Ce să fac?
– Cuie strâmbe, ai îndreptat vreodată?
– Nu, că eram neîndemânatic… m-aş fi lovit cu ciocanul peste degete.
– Când aveaţi musafiri, te puneau părinţii să zici poezii?
– Au încercat. Cel mai greu a fost când m-au pus să zic ceva în germană, pentru că făceam grădiniţa germană. Primul cuvânt străin l-am învăţat după o lună.
– Ce cuvânt?
‘Der Elefant’, zic şi mă întind să văd dacă şi întrebarea asta se află în foile ei.
– Ai jucat leapşa când erai mic?
– Doar pe ouate, pe caţărate nu mă lăsau părinţii.
– Ai fost vreodată deocheat?
– Da, eram la Govora, în gazdă la mama Jenica. Mă durea capul şi mama Jenica mi-a dat să beau apă în care stinsese cărbuni, m-a frecat pe frunte în timp ce zicea ‘Tatăl nostru’.
– În copilărie îţi plăcea să sperii bătrânii?
– Da, aruncam de la etajul opt, pungi pline cu apă, le ţinteam mai ales pe babe. Se spărgeau la picioarele lor şi ele ţipau… O speriam şi pe tanti Zina de la Braşov, că era surdă şi nu mă observa când mă ascundeam în şifonier. Când trecea pe acolo, săream în faţa ei şi o speriam. Mă pâra mereu… cică o înţepa inima.
– În copilărie, ţi-au tăiat moţul?
– Habar n-am.
– Ai mâncat vreodată cretă ca să chiuleşti de la şcoală?
– Nu, n-am mâncat cretă.
– Nu se poate, testul arată că-n copilărie ai fost chiulangiu, deci mâncai cretă.
– Chiulangiu am fost, recunosc… dar cretă n-am mâncat.
– Rândul trecut ai spus că mâncai cretă. Sache, nu-i frumos să minţi. Cheam-o te rog pe doamna asistentă Angela. Până atunci îţi scriu o reţetă… de mâine mergi la Predeal, la sanatoriu, să te refaci.
– Dar ce boală am?
– Din cauza stresului ai început să ai un comportament deviat şi multiple ticuri.
– Ce ticuri?
– Îţi mănânci unghiile şi te tragi de sprâncene.
– ?
– Dacă nu pleci acum la sanatoriu boala avansează, capeţi alte ticuri… şi cine ştie ce-o să mai faci. Azi de exemplu ai văzut o albină, mâine o să vezi un cal. Ţi-e dor de casă, nu-i aşa?  Hai, cheamă asistenta, te rog.

Ies nedumerit pe coridor şi o strig pe Angela.

– Dragă, ce naiba ai stat atât de mult? mă ia în primire colega.
– Sunt bolnav, Angela… Văd albine, cretă, îmi rod unghiile, mă trag de sprâncene… mă trimit la Predeal. Ştii cumva de ce îţi zic ăştia asistentă?
– Ce frumos… la Predeal.
– La sanatoriu, Angela! Hai, c-au zis să intri cu mine.
– Dar ce-s eu, maică-ta?!

V-am zis că-i o colegă bună, comentează dar se conformează.  Intrăm împreună şi ne postăm în faţa doctoriţei Maria.

– Doamnă, de ce îl lăsaţi singur? Trimiterea, vă rog.
– Ce trimitere? se miră Angela.
– Ce trimitere… trimiterea de la spital, doamnă.  De la psihiatrie.
– Noi suntem de la firma L… am venit pentru medicina muncii.
– A… firma L?!
– Da, L.
– Păi de ce nu spuneţi aşa, doamnă? Pierd timpul aiurea… mă scuzaţi, domnule Sache.  V-am crezut… zălud.  Mă rog… defect profesional, noi doar cu din ăştia de la salonul de psihiatrie lucrăm. Uite, gata, v-am semnat fişa.  Sunteţi sănătos, apt să vă continuaţi meseria de economist.
– Dar comportamentul meu deviat?
– Ei, lăsaţi…
– Şi ticurile cu mâncatul unghiilor, smulsul sprâncenelor, chestia cu albina…
– Mda.
– Predealul…
– Domnule, toţi avem ticuri, iar dvs. aţi venit pentru medicina muncii, ştiu şi eu legea… Următorul.

Articol preluat de pe Bocancul Literar cu acordul lui Sorin Teodoriu.

Read Full Post »

Miercuri, 28 octombrie, dupa ora 22:00, mai multe teatre din Bucuresti ofera intrare libera la spectacole, prin proiectul “Teatrul de Noapte”, organizat cu ajutorul ArCub.

tnb

Instituțiile implicate în acest proiect sunt: Teatrul Național, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie, Teatrul Mic, Teatrul Foarte Mic, Teatrul Metropolis, Teatrul Act, Teatrul Odeon, Centrul Național al Dansului București, Green Hours, La Scena și Galeria Montage.

Spectacolele din cadrul acestui eveniment sunt:
– „Hangița” la Teatrul Nottara,
– „Comedia norilor” la Teatrul Național,
– „Poimâine alaltăieri” la Teatrul Mic,
– „Mă tot duc…” la Teatrul Foarte Mic,
– „Sunt un orb” si „Fitness” la Teatrul de Comedie,
– „Ionesco – 5 piese scurte” la Teatrul Odeon,
– „Capra sau Cine e Sylvia?” la Teatrul Act,
– „Cum m-am lasat” la Teatrul Metropolis,
– „Undo 90 dupa Do Over” la Green Hours,
– „Un cuplu ciudat” in La Scena,
– „Trei nopţi cu Madox” la Teatrul Montage
– „Lulu’s Room”, „Stage Psychosis” si „Dance a Playful Body” la Centrul Național al Dansului.

Intrarea la aceste spectacole este liberă, în limita locurilor disponibile.

Read Full Post »

Discutii cu cel de sus

– Bună seara.
– Noroc.
– Am venit ca să vorbim…
– Despre?
– Despre zgomotele de sus.
– Dacă te referi la artificiile restaurantului de pe lac…
– Nu mă refer la artificii.
– Așa.
– Vreau să te rog să-ți iei o pereche de papuci din pâslă.
– Imposibil. Nu se mai fabrică de zece ani.
– Atunci măcar cu talpă de cauciuc.
– Mă vezi pe mine în gumari?
– Ce-i drept, nu. Dar saboții ăia de lemn mă exasperează.
– Pardon! Sunt din os de cal.
– Poftim?
– Saboții… sunt din os de cal.
– Şi apa care curge fără întrerupere?
– Susurul? E izvor artificial, găsești câte vrei la Praktiker
– Dar muzica?
– Sunt îngerașele care suflă în trompete sau se joacă la harpă.
– Nu contest, dar la noi, la cei de jos, te gândești vreodată?
– Voi trebuie să vă obișnuiți cu atmosfera. Dacă ai știi cum arată îngerașele…
– Cum?
– Sunt sexi.
– Au și aripi?
– Au ce vrei.
– Ştii ce nu-mi convine? Au glasurile prea ascuțite atunci când râd.
– Reminiscențe.
– Credeam că măcar ele…
– Dacă le vezi, ierți tot! Nimic nu-ți mai trebuie.
– Nici papuci?
– Fără papuci nu se poate. Vrei să-mi vadă alunița?
– Ce aluniță?
– Aia neagră.
– Cu păr în vârf?
– Exact.
– Şi dacă ți-o se vede, ce?
– Nu-i estetic. Dar ție ți-o arăt.
– Da, e urâtă.
– De-aia port papuci din os de cal. Se mulează.
– Îmi faci un serviciu?
– Trei. Îți pot îndeplini trei dorințe, precum peștișorul de aur.
– Aș vrea o pereche de papuci exact ca ai tăi.
– Se fac numai la comandă și durează trei zile. Şi tu ai aluniță neagră?
– Nu, dar vreau papuci.
– Ca și rezolvată. A doua dorință?
– Legat de îngerașe…
– Așa…
– Sunt blonde sau brunete?
– Doar blonde originale.
– Ei bine, numai dacă se poate…
– Se poate orice.
– Caut de mult și nu găsesc.
– Dar zi odată, omule!
– Aș vrea o harpă.
– O harpă?
– Da, vreau o harpă la fel cu a îngerașelor.
– S-a rezolvat. Mai ai o ultimă dorință, grijă mare ce alegi.
– De ce?
– Se contorizează.
– Vreau să facem schimb de apartamente: mă mut eu la etajul doi și tu la unu’… Să te obișnuiești cu atmosfera!

Cu ceva zile in urmă, din intamplare, am descoperit că un coleg scrie schite și chiar o face extraordinar de bine. Pentru mai multe detalii clik aici
Felicitări Sorin!

Read Full Post »