Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Din viata’ Category

– Dar ce ai mai putea scrie despre Arsenie Boca? S-a spus totul, mai bine ai reciti cărţile scrise despre el.

Dumnezeu îmi este martor de când doream să îl aud vorbind pe Daniel, pe acelaşi ton pe care l-a folosit acum câţiva ani, în lunile acelea de vară, disperarea mea şi hotărârea lui de a mă salva cu tot dinadinsu. Ce a fost atunci nu pot explica în detalii, sunt lucruri complicate, am pierde timp şi nu are rost. Apoi nu ne-am mai întâlnit decât în viteză, salut-salut, a urmat multă muncă, în timpul acesta el a fost plecat departe, peste ocean, s-a întors, fumează şi acum, de când îl ştiu vrea să se lase şi nu reuşeşte, probabil nu va renunţa niciodată la ţigări. Am mers în biroul unde se afla şi i-am spus că-mi este dor de el, a râs şi m-a dus afară, la o ţigară, desigur a fumat doar el, dar nici lucrul acesta nu este important.

– Daniel, ce ştii despre Arsenie Boca?

Câteva secunde a privit în gol, deasupra mea, nu l-a mirat întrebarea care venea ca o continuare a discuţiei din vara aceea, doar l-am simţit coborând în interiorul lui şi după un timp a răspuns:
Ştiu destule, ce te interesează?

Era din nou acel Daniel de care îţi spuneam, vara în care eu mă găseam jos, el nu avea de unde să ştie cât de jos eram, poate bănuia că renunţasem la luptă, renunţasem la tot.

Spun: – Uite care-i treaba, de când am citit şi văzut documentarele despre părintele Boca, nu mai sunt acelaşi om. De când am avut visul de sâmbătă dimineaţă şi a doua zi am ştiut că trebuie să merg la metocul mânăstirii Prislop din Sinaia, de atunci nu mai am linişte. Metocul cel ascuns într-o staţiune aglomerată cum este Sinaia, un loc atât de căutat şi negăsit, secret păstrat cu încăpăţânare de cei care au ajuns să îl vadă. Dacă ai ştii câte luni m-am documentat şi l-am căutat, am întrebat peste tot, inclusiv la Fundaţia Arsenie Boca şi toţi mă îndreptau dinadins greşit spre mânăstirea Sinaia şi uite că într-o duminică am găsit locul şi de atunci mă strânge sufletul, înţelegi?

Daniel nu spune nimic, se uită în jos, ascultă la fel cum asculta în vara aceea, aşa este el, întâi aşteaptă să spui tu totul şi abia apoi vorbeşte. Încă nu venise timpul să vorbească.

– Daniel, tu ştii unde este metocul? Clatină din cap, nu ştia. Este ascuns şi totuşi la îndemâna oricui…  după căutările de care ţi-am spus, renunţasem, mi-am zis poate nu vrea să îl arate, mă resemnasem şi apoi într-o sâmbătă noapte, pe neaşteptate, l-am visat. Arsenie Boca mergea în faţa unei mulţimi, nu s-a uitat la mine şi nu mi-a vorbit, dar ştia că îl văd, simţeam fizic lucrul acesta, ştia exact ce vreau, înţelegi? Îl simţeam, Daniel, îl simţeam şi mă simţea.

Când m-am trezit uitasem visul, mi l-am amintit mai târziu, eram la mânăstirea Sinaia, în curte am întrebat un bărbat despre locul pe care l-am visat, nici nu ştiam cum să-l descriu şi totuşi omul a înţeles şi m-a îndrumat. Mi-a spus că metocul aparţine măicuţelor de la Prislop, dar ştiam aceste detalii, le ştiam de mult. Şi mai ştiam că Arsenie Boca nu murise acolo, ci în altă parte, fusese ucis în chinuri pentru că a prevăzut sfârşitul cuplului Ceauşescu. Mai întâi a fost lovit peste obraz de Elena, chiar în biserica de la Drăgănescu, câteva zile mai târziu a fost luat cu o maşină a securităţii şi dus undeva şi torturat, aşa era ordinul: să nu moară repede. Iar când totul s-a sfârşit l-au predat măicuţelor de la Sinaia, să îl declare mort, să mintă că s-a stins în patul chiliei lui de la metocul din Sinaia, aşa era ordinul familiei Ceauşescu. De acolo l-au dus la Prislop, unde a fost înmormântat. Ai mers vreodată la mormânt?

– Da, am fost, spune Daniel. Am înnoptat la Hunedoara, a doua zi am vizitat mormântul când era puţină lume, aşa fac în general, ocolesc aglomeraţia, nu îmi place.

– Nici mie. Ciudat este că la mormânt nu am simţit nimic, înţelegi?  Poate pentru că eram înfuriat de anunţurile acelea nu călca iarba, nu rupe florile, nu te aşeza, nu şi nu şi nu!  Condiţionarea şi tonul imperativ îmi repugnă. M-a înfuriat şi măicuţa de la suveniruri, am întrebat-o: când s-a prăpădit părintele Arsenie? Probabil că întrebarea mea a sunat prosteşte, era ciudat să nu ştiu nimic despre Arsenie Boca, dar pe atunci nu erau scrise atâtea cărţi. Şi apoi putea ea să îmi deschidă ochii… când am pus întrebarea priveam fotografia părintelui făcută la Sâmbăta, trebuie să recunosc, eram sceptic şi plin de îndoieli dar asta pentru că îl simţeam viu, înţelegi? În sinea mea eram convins că trăieşte, habar nu am de ce.

Replica măicuţei a fost violentă şi rea: – Părintele Arsenie Boca nu s-a prăpădit!  Acolo sus este mormântul lui. Aproape a ţipat la mine, am plecat imediat, mi se luase de suveniruri şi discuţii, am revenit mai târziu şi am cumpărat câteva fotografii cu părintele Boca. Când i-am vizitat mormântul eram nervos, cred că de aceea nu am simţit nimic. Poţi să-ţi imaginezi, Daniel, am fost de două ori acolo şi nu am simţit nimic!?  Iar după ani de zile a venit visul şi am mers la metocul de la Sinaia, aşezământ ascuns privirii omului şi atunci s-a întâmplat ceva în mine şi nu ştiu ce. În plus am vrut neapărat să scriu despre Arsenie Boca şi nu am putut, de fapt nu am mai putut scrie deloc.  Mai mult: ori de câte ori vorbesc despre el şi despre locul acela din Sinaia simt o durere în suflet, la fel cum simţi o dragoste împlinită. De ce, Daniel?  De ce mi se umezesc ochii când gândesc la el? Şi de ce nu pot scrie despre el?

– Este prea mare pentru tine, calibru uriaş, spune Daniel.

– Ştiu asta, dar atunci de ce mi-a arătat metocul din Sinaia după ce eu renunţasem la căutări?

– Nu ştiu, dar sigur nimic nu este întâmplător. Nu te îngrijora, stai liniştit şi acceptă ce ţi se oferă, într-o zi vei scrie şi despre el.

Suna ca o concluzie, m-am uitat la Daniel şi i-am spus ceea ce trebuia să-i spun de multă vreme: – Ştii, nu voi uita niciodată ce ai făcut pentru mine în vara aceea, când mi-ai fost frate, mi-ai fost tată şi mamă, mi-ai fost prieten, ai renunţat la programul tău ca să ne întâlnim aproape în fiecare seară, îmi făceai planuri, mă împingeai de la spate până ai reuşit să mă scoţi din cerc. Tu şi Gabriela m-aţi ajutat mult, nu voi uita…

Atunci a fost prima oară când Daniel a privit fix în ochii mei, nu îi cunoşteam această fixitate, spune: – Lasă, aşa a trebuit să se întâmple.

M-am întors la etajul trei, la muncă, Daniel a mers în biroul lui, am rămas singur cu gândurile mele, cu dragostea mea pentru părintele Arsenie Boca, am privit a suta oară fotografiile făcute în duminica aceea, încăperea unde a fost pregătit de măicuţe pentru înmormântare, să nu se vadă rănile şi degetele smulse, fotografie făcută în orb, de la distanţa unde mă aflam nu zăream decât lumină la o fereastră, singura lumină în toată clădirea. Abia a doua zi, cu ajutorul calculatorului, am înţeles ce poză ieşise: grilajul de la fereastră, lampadarul agăţat de tavan şi icoana prinsă de peretele dinspre răsărit, pictură făcută de mâna părintelui Arsenie cu Mântuitorul care privea oraşul prin geamurile camerei luminate aşa cum l-a privit şi pe Arsenie Boca întins pe catafalc, îmbrăcat ultima oară în hainele preoţeşti pe care regimul Ceauşescu i le interzisese în anii din urmă. Dacă nu ar fi fost tehnica computerizată nu aş fi realizat niciodată ce fotografie reuşisem.

Ce va urma acum, după ce am descris povestea metocului de la Sinaia, o să văd. Ştiu doar că rândurile acestea nu au valoare literară, nici nu mi-am propus să fac literatură în acest caz, dorinţa mea (dacă este cu adevărat a mea) era să vă aduc la cunoştinţă că mulţi dintre noi au fost contemporani cu un sfânt, veţi găsi pe internet multe articole şi filme documentare despre părintele Arsenie Boca şi minunile pe care le-a făcut în timpul vieţii şi după. Există şi Fundaţia Arsenie Boca din Bucureşti, din strada Barbu Delavrancea numărul 3, apartamentul 2, interfon 2, acolo veţi găsi şi alte documentare şi cărţi, puteţi vorbi cu Irina Coşoveanu şi o să aflaţi cu ce se ocupă Fundaţia şi ce lucruri extraordinare face.

Şi vă mai spun că orice român trebuie să viziteze mânăstirea Prislop din judeţul Alba, mânăstirea Sâmbăta din judeţul Braşov şi biserica Drăgănescu din judeţul Giurgiu – numită şi Capela Sixtină a ortodoxiei româneşti. Mergeţi şi le vedeţi, ce veţi simţi acolo, nu ştiu, fiecare reacţionează diferit.

Şi nu închei fără să îţi mulţumesc, Daniel, vorbele tale au deschis din nou cercul în care intrasem în iarna lui 2011 şi nu mai puteam scrie. Cât despre întâmplarea cu metocul din Sinaia şi vizita de duminică, ce am povestit aici este exact ce s-a întâmplat, deloc literatură.

Anunțuri

Read Full Post »

Celebrul spectacol de balet despre prințese fermecate în lebede de un vrăjitor rău, în care vraja lui poate fi spulberată numai prin iubirea unui prinț, „Lacul Lebedelor” de P.I.Ceaikovski, pe baza coregrafiei lui M.Petipa, care a avut premiera mondiala in 1877, pe scena Teatrului Mare din Moscova si care a uluit publicul de pe intreaga planeta, va fi prezentat si in turneu in România. Între timp, textul a fost de mai multe ori transcris și modificat, astfel că unele versiuni au un final diferit de original.

Turneul va avea loc dupa cum urmeaza :

25 octombrie,ora 19:00 Craiova, Teatrul National Craiova, pret / bilete: 60 lei
26 octombrie, ora 20:00 Galati, Teatrul dramatic – nu vindem prin Bilete.ro
27 octombrie,ora 19:00 Alba Iulia, Casa de cultura a Sindicatelor, pret / bilete: 60 lei
28 octombrie,ora 19:00 Deva, Casa de Cultura, pret / bilete: 60 lei
29 octombrie,ora 19:00 Targu Mures, Palatul Culturii, pret / bilete: 60 lei
30 octombrie,ora 19:00, Baia Mare, Casa de Cultura a Sindicatelor, pret / bilete: 60 lei
31 octombrie,ora 19:30 Cluj, Teatrul National Cluj, pret / bilete: 50, 80 si 100 lei
1 noiembrie,ora 19:00 Timisoara, Filarmonica Banatului – Sala Capitol: pret per bilet: 60 lei, 80 lei

Actul I

În prolog aflăm despre transformarea în lebădă a unei prințese, blestemată de geniul rău, Rotbart. Urmează o petrecere la majoratul prințului Siegfried, căruia mama îi propune ca adoua zi să-și aleagă o mireasă. Dansurile nu-l înveselesc; mai degrabă pleacă singuratic spre malul lacului din parcul castelului de unde se vad în zare ruinele unui vechi palat. Gândurile sunt întrerupte de zborul unui stol de lebede care poposește pe malul lacului, lângă ruine. Dornic să le vâneze prințul ia arbaleta și aleargă prin pădure.

Actul II

Ajunse la mal lebedele se transformă în prințese chiar în momentul în care Siegfried voia să țintească pe cea mai frumoasă.Lebedele îl înconjoară iar cea mai frumoasă dintre ele, Odetta îi destăinuie blestemul lor.Siegfried este hotărât să lupte pentru nimicirea geniului rău , Rotbart, dar Odetta îl previne că nu prin luptă poate dezlega blestemul ci prin iubire.

Actul III

În sala de onoare a palatului îi sunt prezentate lui Siegfried mai multe tinere posibile mirese. El le refuză și se arată cucerit de o stranie pereche care intră neanunțată, recunoscând în trăsăturile fetei (de fapt sora lui Rotbart) pe Odilia. Acceptă să se căsătorească cu ea, călcându-și astfel jurământul.

Actul IV

Trădată, lebăda-prințesă se vede condamnată la prelungirea blestemului. Siegfried vine, recunoscându-și greșeala și implorând iertarea. Iubirea celor doi este mai puternică decât Rotbart. Blestemul se risipește la cele dintâi raze ale aurorei.

Un spectacol deosebit cu o durata de aproximativ 2 ore jumătate ce nu trebuie ratat, ieri 25 octombrie s-a jucat in București pe scena Sălii Palatului care s-a dovedit necapatoare fata de publicul prezent. Nu mi-am îmaginat că va avea un asemenea impact faăa de locuitorii acestui frumos oraș intoxicat de devoratorii de shaorme și salam Florin.

Read Full Post »

În jurul orelor 23.10 angajații unei benzinării din centrul capitalei au asistat la o scenă desprinsă parcă din filmele cu miliardari. Un bărbat necunoscut a intrat în benzinărie cu mașina și a alimentat fără întrerupere până când a umplut rezervorul, după care a plătit cu numerar, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.
Casiera de serviciu l-a urmărit pe bărbat pe monitor cum alimentează fără discernământ și și-a alertat colegii. „A alimentat o veșnicie, credeam că i-a înghețat mâna pe pistolul pompei”, povestește casiera. „Eu am fugit repede afară ca să-l salvez, am încercat să-i smulg pistolul din mână, dar era prea târziu: deja își umpluse rezevorul. Am strigat la el: Ce-ai făcut nenorocitule, o să înfunzi pușcăria! Știi cât costă litrul de benzină?” Știți ce mi-a răspuns? A zis cu nonșalanță: Chiar așa, domnișoară, cât face?”


Băiatul care spală parbrize în benzinărie este încă în stare de șoc. „Credeam că vrea să pună și el un litru-doi, cât să ajungă acasă. Când am văzut că depășește patru litri și nu se oprește m-am panicat. Le-am zis colegilor că avem un investitor străin la pompa trei.”

Sursa: http://www.timesnewroman.ro

Read Full Post »

Read Full Post »

Cine are talent in Romanica? Și totuși PRO TV-ul i-a primit? Trebuie să atragem rating cu orice preț?

Un finalist al concursului „Românii au talent“ a făcut aproape un an de închisoare pentru ucidere din culpă a unui copil şi braconaj. Familia băiatului pe care Emil Luca (54 de ani) l-a ucis în timpul unei partide ilegale de vânătoare spune că acesta n-ar trebui să fie la televizor, ci în închisoare.

La 15 aprilie 2002, Emil Luca, pe atunci primar al comunei clujene Feleacu, aflat la vânătoare cu un consătean, a împuşcat din greşeală în cap un copil în vârstă de 13 ani. Anul acesta, peste noapte, el şi soţia sa, Viorica, au ajuns cunoscuţi în toată ţara, după ce s-au calificat în finala concursului „Românii au talent”.

Cei doi execută un dans popular în care Viorica Luca se roteşte de sute de ori în câteva minute. Familia băiatului ucis consideră, însă, că primarul a plătit prea puţin  pentru că a luat viaţa copilului lor. „Zsolt aduna iarbă pentru iepuri când s-a întâmplat. Am auzit cu urechile mele trei împuşcături, apoi Emil a trecut pe lângă mine şi nu mi-a zis ce s-a întâmplat”, povesteşte cu lacrimi în ochi mama băiatului împuşcat, Ecaterina Varadi (63 de ani).

Ramân însă cu o imensă curiozitate, v-a mai fi votat în marea finala?

Sursa: Adevarul.ro

Read Full Post »

Acum doua saptamani a fost ziua mea.

Cand m-am trezit dimineata nu ma simteam prea bine dar speram ca sotia o sa-mi cante ‘Multi ani traiasca…’ si eventual o sa-mi dea un cadou, dar ea nu mi-a zis nici macar buna dimineata… Copiii si ei s-au asezat la micul dejun fara sa ma felicite. Am ajuns deprimat la birou, cand am intrat pe usa, secretara plina de euforie mi-a zis ‘La multi ani!’… M-am simtit un pic mai bine, macar ea si-a adus aminte. Am lucrat normal si spre dezamagirea mea nimeni din prieteni sau rude nu m-a sunat sa ma felicite. Aproape de pranz secretara a intrat la mine in birou si mi-a zis:

– Ce ar fi sa mergem sa mancam impreuna?

I-am raspuns ca e cea mai buna propunere pe care am auzit-o in toata ziua si am acceptat. Am ales un restaurant intim unde am mancat bine, am baut si ne-am

distrat de minune. In masina, in drum spre birou, ea mi-a zis:

– Intr-asa o zi speciala de ce sa ne mai intoarcem la birou, mai bine vino la mine acasa si continuam sa ne distram!

– Bine! am zis ‘hai, si asa mai bem cate un paharel…

Odata ajunsi in apartamentul secretarei mi-a zis:

– Sper ca nu te deranjeaza daca am sa ma simt mai ‘comoda’?

– … Nuuuu, nici o problema, i-am raspuns, iar in sinea mea ma gandeam ca o sa fie o experienta interesanta. Ea a intrat in dormitor si dupa cateva clipe a iesit… cu un un tort imens cu lumanari, urmata de sotia mea, copiii, prieteni si rude, care cantau in cor ‘La multi ani!’ …iar eu stateam ca un idiot in curu’ gol, in mijlocul sufrageriei….

Sursa: cti97.wordpress.com

Read Full Post »

– tot ce mananci are gust de ceapa si usturoi;

• incerci sa reciclezi ambalajele de la flori, hartia de la cadouri si, bineinteles, folia de aluminiu;

• stai langa cele mai mari doua valize din aeroport;

• ajungi la petreceri cu una – doua ore intarziere si ti se pare foarte normal;

• dupa ce mergi la cineva in vizita, la plecare, mai stai o ora in fata usii la povesti;

• parintii tai nu arunca niciodata nimic si daca reusesti sa arunci ceva la gunoi apare in mod misterios inapoi;

• ai perdele de dantela;

• ai fata de masa din macrame;

• ai covoare care acopera fiecare centimetru din casa ta;

• ai sau ai avut covoare pe pereti;

– mama ta iti spune ca esti slab chiar daca ai 110 kg ;

• ai draperii macar la o usa din casa;

• mama ta recicleaza paharele de plastic, farfuriile din carton si pungile de la sandvisuri spalindu-le;

• ai fata de masa din vinyl pe masa din bucatarie;

• folosesti sacosele primite la cumparaturi pe post de pungi de gunoi;

• raftul tau din bucatarie este plin de borcane de gem, varietati de recipiente de plastic si sticla;

• parintii te striga cu diminutive animale cind ii enervezi;

• nu poti pleca in calatorii decit daca te conduc macar 5 persoane la autobuz, tren sau aeroport;

• suni interurban numai dupa ora 11 PM;

• parintii te suna si te intreaba daca ai mancat, chiar daca e miezul noptii;

• parintii tai nu realizeaza ca tehnologia s-a imbunatatit si atunci cind suna in strainatate inca urla la telefon;

• ai cuverturi uzate pe canapea doar ca sa nu se murdareasca tapiseria;

• nu cunosti mai mult de jumatate din invitatii de la nunta ta;

• ai vazut pamantul din interiorul unui WC din tren, in mers;

• copilul tau poarta caciulita si 3 pulovere in septembrie desi sint 25 de grade afara;

• porti palton din septembrie pina in mai;

• daca vezi pe cineva in pantaloni scurti in decembrie zici ca e nebun, desi sint 20 de grade afara;

• crezi ca “urda”, “mamaliga”, “parizer”, “telemea”, “zacusca” sint feluri internationale de mancare;

• cind vin straini la tine in vizita te distrezi dandu-le cea mai tare tuica din casa… si cand reusesc sa bea un pahar le mai torni…

• cand ai musafiri si ii intrebi daca servesc ceva si ei spun ca “NU” la tine inseamna ca “DA”….

• ai masina de 100 000(o suta de mii) de euro dar stai intr-o garsoniera cu chirie.

• ai ultimul tip de telefon mobil pe care il folosesti doar sa dai beep-uri pentru ca nu mai ai credit pe cartela.

• oriunde ai pleca in afara orasului cu tren, masina, avion ai la tine sandwich-uri cu salam/parizer/branza chiar daca, calatoria dureaza mai putin de 2 ore.

• obiectele tale vestimentare au firma imprimata cat mai la vedere si in culori cat mai stridente.

• cand mergi la cumparaturi la mall/hipermarket te imbraci ca la nunta.

• parchezi pe trecerea de pietoni/statia de autobuz pe motiv ca stai doar 5 minute.

• asculti toata ziua muzica dar nu ai nici macar un CD original cumparat din magazin.

• pleci o luna in afara tarii si deja uiti limba romana.

• cand mergi noaptea cu masina aprinzi si farurile de ceata.

• claxonezi la semafor chiar daca e inca rosu. Preventiv.

• nu strangi niciodata mizeria pe care o face cainele tau pe stada si mai si razi de cei care o fac.

• mergi pe trotuar cu masina ca sa ajungi in fata coloanei care asteapta la semafor.

• Iti faci credit pe 10 ani ca sa iti cumperi laptop, chiar daca abia stii sa misti mouse-ul

Read Full Post »

Older Posts »