Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘femei’

 

(mai mult…)

Anunțuri

Read Full Post »

Mă înnebunesc după aventuri.  Iubesc barurile de noapte, curvele beţive și apartamentele cu liftul din sticlă.  După treburi d’astea am umblat trei ani, adică atât cât a durat adolescenţa mea.  Maturizarea m-a lovit brusc și a luat forma unei zâne cu șolduri mici, burtă și țâțe fleșcăite pe nume Suzana.  Avea şaişpe ani şi un pic, coşuri pe fund şi nu purta chiloți.  Prima oară ne-am întâlnit în parcul Herăstrău, ne-am vărsat mațele la acelaşi tufiş.  A fost o prietenie la prima vedere, am dormit pe aceeași bancă, lângă lac, iar a doua zi am luat trenul spre Arad.  Acolo l-am cunoscut pe Jonny, un prieten de-al Suzanei.  Ne-a dus până-n Slovacia, să ne scape de sărăcie. De parcă Slovacia era mai brează, pe dracu’, sărăcie şi păduri. În schimb avea mai multe baruri, curve și droguri.

Într-o joi ne-am despărțit, eu am plecat la Praga, ea s-a mutat la domnul Alex, pensionar fără nevastă, cu pensie bună şi ajutor social pentru handicap locomotor.  Suzana a rămas gravidă, nu-şi amintea cu cine și nici de când nu-i mai venise ciclul, aşa că l-a îmbrobodit pe moş.

Prima noapte în Praga am dormit-o într-un parc.  A doua, la fel.  Norocul s-a ivit abia în a treia noapte, în timp ce aşteptam metroul. De fapt ginisem geanta unei babe înțolite şi înțepată nevoie mare. Babele urăsc cardurile, preferă cash-ul, nu se încurcă cu parole și bancomate, aşa că băbătia urma să-mi asigure noaptea la un hotel cu baie proprie.  Și o masă la restaurant. Înainte să ajungă tenul, se apropie de mine o tipă şi mă întreabă dacă n-am niște iarbă pentru party.  M-a întrebat în engleză.

I-am explicat că n-am niciun fel de drog şi să mă lase dracu’ în pace că-mi strică apele cu baba.  Ea nimic, continuă să mă întrebe de unde am accentul ăsta.  – De la doamna mă-ta, idioato! i-am spus printre dinți în limba română. – Mă’, dar tu eşti român de-al nostru!

M-am uitat la ea ca la o vacă priponită de semafor şi am lăudat-o pentru perspicacitate.  Mi-a zis că la cum arăt, pot veni cu ea la party, dar nu înainte de a face duș pentru că put. Chiar așa a zis: puţi ca un hoit!
– Vezi că ţi-o dau la cioc, i-am zis și ea a râs.  M-a luat de braț şi m-a tras după ea. – Fă, tu ori eşti nebună ori nefutută!

Mi-a băgat o țigare aprinsă între buze și m-a dus pe niște străzi, printre blocuri. Mi-am venit în fire abia dimineaţă.  Eram într-un apartament cu un dormitor şi un fel de living, fără uşi şi coridoare, totul deschis. Fata încă dormea, îmi prisese piciorul între pulpe, amorțisem în încleștare și ea își apăsa buzele umede ale păsăricii de genunchiul meu.  M-am ridicat într-un cot, pe jos dormeau perechi-perechi, dubioşi cu plete, întinşi printre sticle, pahare, scrumiere şi haine.  Mi-am eliberat piciorul dintre pulpele ei, fata a mârâit scurt și m-a strâns mai tare.  Se întinde brusc și îmi prinde mădularul cu palmele. Începe să mi-l frece, e brutală.

– Cine eşti, fă?  O simt cum tresare, probabil am vorbit destul de tare. Se ascunde, îşi bagă capul sub cearşaf.  Numele aveam să i-l aflu zece minute mai târziu, atât cât a durat partida de sex oral.

– Zici că nu-ţi aminteşti cum mă cheamă?
– Deloc.
– Bianca!  B i a n c a…  ţi-am spus de zece ori.  Iar ăsta e apartamentul meu.  Fac masterul aici, în Praga, dar nu cred că asta te interesează pe tine.
– Şi ăştia de pe jos cine sunt?
– Colegi, colege…  Le dau papucii imediat.  Tu mergi să faci cafea, arăţi ca dracu’!
– Întotdeauna eşti planificată?
– Mă’, tu ştii ce-i aia matematica aplicată?
– Nu.

Îşi dă ochii peste cap și zâmbește superior.  Fix cinci minute i-au luat să-i gonească pe toți.  Rămânem singuri.

– Eşti bun la pat, dar numai când nu puţi.
– Din păcate, nu pot zice același lucru despre tine. M-ai îmbătat şi ai profitat de mine.
– Se vede treaba că eşti amnezic. Imediat după baie ai adormit buştean, aici, în pat.  Nici muzica, nici hărmălaia, nimic nu ți-a perturbat somnul. Am crezut c-ai murit ori c-ai intrat în comă alcoolică. Te-am dezbrăcat împreună cu amicii mei şi te-am tras de pulă până ai început să înjuri.
– Nu ți se pare normal?
– Atunci am înțeles că n-ai nici pe dracu’, erai doar nedormit.
– Mai ştiu înjurături.
– Mi le spui altădată, acum mă grăbesc.  Unii trebuie să muncească.  Te găsesc la întoarcere?
– Nu ştiu.
– Dacă pleci, vezi de încuie uşa.

Am rămas singur.  Apartamentul, o locuinţă veche şi renovată cu balcon mic spre o alee.  Mă uit la clădirea de vis-a-vis, e gri, bătrână şi cârpită peste tot. Cred c-a împlinit suta de ani.  Între blocuri o zonă verde, nişte pomi, apoi alte clădiri vechi.  Îmi place, îmi amintește de Maia de la Baia Mare, de cămara ei cu miros de dulceaţă, doar că aici pute a vomă, ţigări şi bere stătută.

Merg la budă, e încăpătoare și albastră.  Colacul pişat e ridicat, îl șterg și mă aşez.  De undeva se aud şoapte și văicăreli.  Fata asta, că iar am uitat cum o cheamă, are closetul bântuit.  În timp ce mă cac aud alfabetul într-o engleză silabisită, apoi cuvinte uzuale: bună dimineaţa-bună seara-cât costă pâinea-care este drumul spre aeroport.  Frazele vin din canal, ies de prin calorifer, sunt peste tot.  Sună cineva la ușă.

Mă şterg şi-mi trag pantalonii.
– Bună dimineaţa, am venit să fac ordine în casă.  Ca în fiecare joi.
– Fă ce vrei, numai taci!
– Ai băut, nu-i aşa?

Nu-i răspund, mă duc pe balcon, mă aşez pe scaun şi fumez.  În casă se produc miracole, tipa se schimbă într-un halat albastru-decoltat, cam scurt pentru ce vrea ea să facă, începe să zumzăie peste tot ca o albină sau ca o muscă de căcat.  Dispar sticlele, mucurile, paharele, spală pe jos, şterge praful, aduce aşternutul la scuturat.  Se apleacă peste balustradă, îi observ bucile, pulpe groase cu o inimă neagră între picioare. Scapă un pârţ sonor, nu-l ia în seamă, îşi vede mai departe de scuturat.  Pleacă, revine cu pernele, cu pledurile, când se întoarce a patra oară, mă ridic şi-o prind din spate.
– Vrei să mă fuți?
– Îhî!

Se apleacă şi îşi desface picioarele.  Era largă cât un hangar, nici nu-mi dau seama când am terminat.  Cred că nici ea.  Observ la balcoanele de vis-a-vis câteva capete sprijinite pe braţe osoase, câţiva moşi bâţâie conspirativ din fălci.

Seara, după ce a terminat curăţenia, tipa îşi scoate halatul și-și trage blugii direct peste picioarele groase.  Mă ciupește de obraz nechezând prieteneşte, deschide uşa și mă întreabă.
– Te găsesc şi joia viitoare?
– Dracu’ ştie!

S-a cărat.  Îm fac o cafea, dau drumul la apă şi mă bag în cadă.  Ce bine-i în Praga!  O singură dilemă mă chinuie: cum dracu’ o cheamă pe tipa care a zis că face masterul?

Read Full Post »

Andrei Girbea – o jucărie pentru oameni mari

De ce ne place iPhone-ul? Pentru că e cool şi diferit faţă de celelalte telefoane. Interfaţa multi touch e genială şi îţi permite să navighezi cu uşurinţă prin meniurile jucăriei. Bine, meniurile sunt simpliste, in linia generală a produselor Apple. Dar asta nu e deloc un lucru rău. Ce ne mai place? Cu o conexiune Wi-fi poţi să te conectezi foarte uşor la Internet, să intri pe Youtube cu ajutorul modulului special conceput, să vizualizezi diverse pagini, să comentezi, să scrii mailuri şi ce mai vrei tu. Că tot veni vorba de scris, tastatura iPhone-ului este foarte cool, dar se adresează celor cu degete mici… Cu alte cuvinte copiilor? Hmmm…

Dacă stăm bine să ne gândim, prin tot ce ştie iPhone-ul şi mai ales ce nu ştie, el se adresează copiilor. De ce? Un copil nu are nevoie de Push eMail, de 3G, de profile complexe de Bluetooth. Nu, lui îi ajunge să se uite la filme, să asculte muzică, să navigheze pe Internet şi să vorbească la telefon. Iar la acestea iPhone se descurcă de minune.

Sursa: go4it

Dar cu siguranța nu ăsta este motivul adevărat pentru care ne place iPhone-ul!

Ci, acesta!



 

 

Read Full Post »

Beauty is nothing without brains! Sper că femeile o să înțeleagă odată asta. 😀

Read Full Post »

Read Full Post »

Autobuzul pleacă din stație, iar după el o doamnă strigând:

– Oameni buni, opriți vă rog autobuzul că întârzii la lucru!

Pasagerii il roagă pe șofer să oprească. Doamna se urcă bucuroasă și spune:

– Biletele la control!

Read Full Post »

Cantec usor

sufletul ei
o rochie de culoarea dimineţii lăsată pe plajă
a venit la mine ca o femeie goală
s-a aşezat la masă
am băut lapte cu trandafiri
semăna cu o fiinţă pe care am visat-o demult
dependentă de mângâieri care o ţineau prizonieră
până noaptea când umerii i se transformau în nisip
şi dispărea înapoi pe plajă

Read Full Post »

Older Posts »