Un profesor de filosofie stãtea în fata clasei având pe catedrã câteva
lucruri.Când ora a început, fãrã sã spunã un cuvânt, a luat un borcan mare gol, pe
care l-a umplut cu mingi de tenis.
I-a întrebat pe studenti dacã borcanul este plin si acestia au convenit cã era.
Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan,
scuturându-l usor. Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de tenis.
I-a întrebat din nou pe studenti dacã borcanul era plin iar acestia au fost de
acord cã era.
Profesorul a luat dupã aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan. Firesc
nisipul a umplut de tot borcanul.
I-a întrebat din nou pe studenti cum stãtea treaba iar acestia au rãspuns în cor
‘pliiin’!
Profesorul a scos de sub catedrã douã cesti cu cafea pe care le-a turnat în borcan
umplându-l de aceastã datã definitiv.
Studentii au râs.
Dupã ce hohotele s-au domolit, profesorul spus: ‘Acum as dori sã întelegeti cã
acest borcan reprezintã viata voastrã. Mingiile de tenis reprezintã lucrurile
importante pentru voi: familie, copii, sãnãtate, prieteni si pasiunile voastre.
Dacã totul ar fi pierdut în afarã de acestea, viata voastrã ar fi tot plinã.
Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteazã pentru voi: serviciul, casa,
masina, iar nisipul e restul lucrurilor mãrunte. Dacã veti începe cu nisipul, nu
veti mai avea unde sã puneti mingile de tenis si pietricelele. La fel si în viatã,
dacã îti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea
niciodatã timp pentru lucrurile importante pentru tine. Acordã atentie lucurilor
importante pentru fericirea ta. Joacã-te cu copiii, iesi cu sotia în oras la cinã,
joacã tenis, vei avea suficient timp altã datã sã faci curat sau sã repari cine
stie ce dispozitiv. Ai, în primul rând grijã de mingiile de tenis, ele conteazã cu
adevãrat. Stabileste-ti prioritãtile, restul e doar nisip.’
Unul dintre studenti a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele douã cãni
de cafea. Profesorul a zâmbit:
‘Mã bucur cã întrebi asta, ele vor doar sã arate cã, oricât de plinã ar pãrea
viata ta, e loc întotdeauna pentru douã cãni de cafea, împreunã cu un prieten.’
mda … adevărat …
O da, este foarte adevarat!
Frumoasa poveste! Am intalnit-o pe o gramada de bloguri, de vreo trei ani incoace. Dar nicicum nu am reusit sa aflu unde isi afla originea, cine a scris-o, cine a publicat-o primul. Ma bucur insa ca m-am reintalnit cu ea.