Nici o altă calamitate nu a rămas la fel de vie şi de zguduitoare în mintea bucurestenilor ca seismul din data de 4 martie 1977, ora 21:22. Zi în care Capitala s-a schimbat pentru totdeauna.
Cele 56 de secunde şi 7,3 grade pe scara Richter ale cutremurului produs atunci au fost de ajuns cât să ucidă 1.391 de oameni în Capitală (1.570 în toată ţara) şi să rănească alţi 7.596 de bucureşteni. La nivelul întregii ţări au fost circa 11.300 de răniţi şi aproximativ 35.000 de locuinţe s-au prăbuşit. Majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat la Bucureşti unde peste 33 de clădiri şi blocuri mari s-au prăbuşit. Mulţi cetăţeni au intrat în panică, majoritatea ieşind în stradă. Iată mărturia soldatului Mircea Nemigean din Bucureşti:
Eram santinelă pe acoperişul unui important obiectiv militar; adică, deasupra etajului şapte. Noaptea era destul de luminoasă şi de văzut, puteam vedea până departe. Numai că odată parcă n-am mai simţit acoperişul sub picioare. M-am apucat însă bine de ceva şi cu ochii numai primprejur, să văd ce se întâmplă. Dar nu-mi puteam crede ochilor. Cât vedeam cu ochii, toate blocurile se clătinau. Şi toate clădirile se înclinau de-o parte şi de cealaltă ca şi copacii pe furtună. Prima undă a fost pe verticală. Câteva fracţiuni de secundă a părut să înceteze, dar apoi a reînceput pe orizontală. Cerul a crăpat brusc, de parcă stătea să se frângă în două. Am auzit detunături îndepărtate, apoi un zgomot înfundat, care parcă venea de peste tot; se auzea tot mai tare. Apoi a venit un vânt puternic, de era să mă azvârle jos. S-a dus, dar apoi s-a şi întors înapoi, de data asta cu miros greu de ars. Şi p-ormă s-au stins toate luminile… pe cer era un uriaş arc de foc, ca şi cum s-a produs un scurtcircuit în tot oraşul… Şi atunci am zis: «Gata, cred că-i gata oraşul!».
Sursă foto: Muzeul de fotografie
Profesorul Victor Mocanu spune că următorul cutremur va fi mai puternic decât cel din ‘77
Un cutremur mare are loc în România o dată la 30-40 de ani. De la cel din 1977 au trecut 33 de ani, deci putem să ne aşteptăm în orice moment să ne lovească unul la fel de mare sau poate şi mai mare. Magnitudinea maximă care ne-ar putea lovi este de 7,5-7,6 grade pe scara Richter”, ne-a spus Victor Mocanu, decanul Facultăţii de Geologie şi Geofizică din Bucureşti.
Cutremurele puternice scurtează durata zilelor, sunt de părere specialiştii de la NASA. Aceştia apreciază că seismul de săptămâna trecută din Chile ar fi micşorat durata zilelor cu 1,26 microsecunde.
Explicaţia este că seismul a modificat axa Pământului cu circa opt centimetri. Nu avem însă motive de îngrijorare, pentru că micşorarea zilei este infimă, dacă ţinem cont de faptul că o secundă are un million de microsecunde.
Cutremurul cu magnitudinea de 9,1 din 2004 care a provocat un tsunami devastator în Oceanul Indian a scurtat durata zilelor cu 6,8 microsecunde.
„…Prima undă a fost pe verticală. Câteva fracţiuni de secundă a părut să înceteze, dar apoi a reînceput pe orizontală. Cerul a crăpat brusc, de parcă stătea să se frângă în două. Am auzit detunături îndepărtate, apoi un zgomot înfundat, care parcă venea de peste tot; se auzea tot mai tare. Apoi a venit un vânt puternic, de era să mă azvârle jos. S-a dus, dar apoi s-a şi întors înapoi, de data asta cu miros greu de ars. Şi p-ormă s-au stins toate luminile… pe cer era un uriaş arc de foc, ca şi cum s-a produs un scurtcircuit în tot oraşul…”
Nu ştiu de ce, dar ce descrie îmi sună foarte asemănător cu :
Prima undă a fost pe verticală.
= explozia în sine
–––––––––––––––––
Câteva fracţiuni de secundă a părut să înceteze, dar apoi a reînceput pe orizontală.
= cutremurul realizat de explozie
–––––––––––––––––
Cerul a crăpat brusc, de parcă stătea să se frângă în două.
= „ciupercuţa” de la explozie
–––––––––––––––––
Am auzit detunături îndepărtate, apoi un zgomot înfundat, care parcă venea de peste tot; se auzea tot mai tare.
= zgomotul exploziei
–––––––––––––––––
Apoi a venit un vânt puternic, de era să mă azvârle jos.
= suflul exploziei
–––––––––––––––––
S-a dus, dar apoi s-a şi întors înapoi, de data asta cu miros greu de ars.
= „re-suflul” exploziei
–––––––––––––––––
Şi p-ormă s-au stins toate luminile… pe cer era un uriaş arc de foc, ca şi cum s-a produs un scurtcircuit în tot oraşul…
= efectul EMP al exploziei
–––––––––––––––––
Poate am eu imaginaţia mai bogată, dar descrierea lui este întocmai a unei explozii nucleare. 🙂
Din fericire nu am apucat acea perioada ( cutremurul din ’77), o perioada grea pentru romani…
Nici eu nu am fost martoră la acest eveniment, din fericire. Sper să nu se mai întâmple ceva asemănător 😦
Am spaima de asa ceva.Sper ca blocul meu de 4 etaje sa fie ok.Viata mea ar fi ruinata,ca in Romania s-o iei de la 0 e egal cu a-ti lungi penisul cu 40 cm.