Un ins bagă în spital patru oameni. În România, dacă i-ar fi rănit cu toporul, era posibil să fie condamnat la puşcărie cu executare. Dacă are însă bani şi i-a lovit cu maşina, are toate şansele să scape basma curată sau, în cel mai rău caz, să primească o pedeapsă cu închisoarea cu suspendare. Acesta este şi cazul unui inconştient, Cristian Ungur, care duminică a intrat cu maşina pe pista Aeroportului Caransebeş în timpul unui concurs de motociclism.
În plus, medicii legişti au stabilit că avea şi o alcoolemie foarte mare: peste doi la mie.
Nu este însă vorba de un caz izolat. Pârtia crimelor de acest gen a fost deschisă de celebrul colonel Cristian Bernevig, fostul şef al DIA, care a omorât cinci oameni într-un accident rutier.
Bernevig a apucat să facă doar cinci luni de puşcărie pentru că a fost graţiat. Soţia poetului Adrian Păunescu a ucis trei persoane în timp ce depăşea o coloană de maşini la volanul unui jeep. Carmen Păunescu a fost condamnată la doi ani de închisoare cu suspendare.
Cel mai recent caz de acest gen este al Aneimaria Straus care, aflată la volanul unui Audi A8, a zdrobit pe trecerea de pietoni o tânără studentă din Republica Moldova, Tatiana Duplei. Pedeapsa primită a fost, evident, cea deja clasică: doi ani de închisoare cu suspendare. Despăgubirile de circa 200.000 de euro au fost plătite de asigurator, astfel că practic dna Straus nu a trebuit să scoată nici măcar un leu din buzunar.
Culmea tupeului, a fost nemulţumită de sentinţă, pe care a contestat-o întrucât era obligată să urmeze anual cursuri de pregătire teoretică pentru cunoaşterea noţiunilor rutiere, de mecanică şi de prim-ajutor.
Pedepsele aplicate de justiţia română în aceste cazuri sunt cele mai blânde posibil. Legea penală prevede pentru astfel de fapte inclusiv sancţiunea închisorii cu executarea, sancţiune care nu s-a acordat însă niciodată în cazul unui accident rutier comis de un om cu bani, indiferent câte persoane au murit sau au rămas mutilate . După criterii care scapă bunului simţ comun, judecătorii „preţăluiesc” viaţa şi moartea cu unităţi diferite de măsură: crima comisă cu maşina e mai puţin gravă decât cea comisă cu toporul iar crima săvârşită de un om de afaceri este mai puţin gravă decât cea comisă de un şomer. Aceste derapaje sunt posibile pentru că legea prevede un minim şi un maxim al pedepsei lăsând la aprecierea magistratului cuantificarea propriu-zisă. Şi, dacă am ajuns în faţa unui judecător român, totul este posibil. O spune inclusiv ultimul raport de ţară care critică faptul că pentru situaţii identice judecătorii români dau sentinţe diferite, fiecare instanţă sau chiar fiecare magistrat având propria sa practică judiciară.
Blogul meu, bă! 