Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘ingeri’

– Măi, Sache! Tot nu te-ai plictisit în Rai? întreabă Dumnezeu.
– Un pic. Doar un pic, Doamne… rutina mă deprimă.
– Dar de bătaie ce zici? insistă Cel de Sus.
– Ce să zic, Doamne, parcă Tu nu vezi. Se bat sfinţii ca nebunii. Nici una – nici alta se şi iau la harţă. Am încasat-o şi eu de câteva ori, dar nu m-am lăsat. Dau bine cu dreapta.
– Te-aş trimite pe Pământ… şovăie Dumnezeu.
– Dar cu ce-am greşit, Doamne?
– N-ai greşit. Vino să-ţi arăt ceva la televizor.

De fapt, Dumnezeu n-are televizor, are un ecran plat, alb-negru, cu diagonala de cincizeci de centimetri, prin care urmăreşte păcătoşii de pe Pământ. Mă întind prin stânga Domnului şi privesc imaginile şterse. Sunt bărbaţi, femei, copii care se plimbă prin păduri, fac baie în oceane şi mări, mănâncă fructe.
– Doamne, parcă jos e şi mai plictisitor, mormăi îngrijorat.
– Nu-i aşa, Sache. Acolo ai alte avantaje, mă ispiteşte Cel de Sus.
– Ce avantaje, că nu se văd… Şi ce misiune îmi dai, Doamne? întreb resemnat.
– Să duci bătaia pe Pământ.
– Bătaia? Adică trimiţi jos singura noastră distracţie, la vegetarienii ăia?
– Sache, e hotărârea Mea, se supără Dumnezeu. Mergi la Marius Strâcnă la magazie, ia ‘bătaia’ şi ia liftul.
– Şi când mă întorc? întreb, dar nu mai e nimeni care să audă. Mă trezesc în lift, cu pachetul în braţe. Ce expeditiv e astăzi Dumnezeu!

În timp ce cobor îl aud pe Marius.
– Hii! Hii!…
– Ce te smiorcăi, Strâcnă? îl ia la zor Dumnezeu.
– Dacă iei bătaia, ia-mi şi viaţa… Hii! Hii! Ce mă fac fără bătaie? O să înnebunesc… Hiiii!
– Hai că-ţi dau altceva de făcut. Mâine se scufundă un vapor şi recepţionezi treizeci de morse, adică femei supraponderale. Profesor de fitness te fac. Ce zici?

Marius se înseninează imediat, sare într-un picior de bucurie… liftul a coborât, nu-l mai văd pe Marius.

Plâng. De trei zile şi trei nopţi, adică de când m-am născut, plâng într-una. I-am zăpăcit pe părinţi, i-am zăpăcit şi pe vecini. Păi cum altfel, cine n-ar plânge dacă ar face ochi în mahalaua Ferentari, într-o casă de chirpici, cu pământ bătătorit în loc de podea? N-am văzut casă mai urâtă… Singurul loc mai bun e lângă sobă, acolo a pus tata o uşă, pe care a întins o saltea de paie. Când avem lemne de ars, e singurul loc călduros. Am patru fraţi, iar noaptea ne înghesuim toţi cinci sub un pled de lână. Sunt sigur, dar ce zic eu, sunt 100% convins că părinţii mei n-au auzit de metodele contraceptive. Fac copii cu nemiluita, iar pe masă pun doar mămăligă şi sare. De mine încă-i bine că sug de la sân. Laptele mamei e slab, ea mănâncă întotdeauna ultima, şterge blidele cu mămăligă…

Şi cum spuneam, de când m-am născut, bâzâi.

– Bărbate, să botezăm copilul ăsta. Plânsul e semn de la bunul Dumnezeu.
– Bine, femeie.  Mă duc acu’ la popa Gheară şi mâine-i gata.

A doua zi, mă bagă părintele Gheară în cazan. Mă bagă de trei ori şi mă scoate de două. I-am alunecat din mâini şi m-am dus direct pe fundul cazanului. Mă caută popa, ba mă caută şi tata… eu nimic, mă pitisem bine şi înghiţeam apă pe săturate. În cele din urmă m-au găsit. Acum nu mai plâng, de fapt, nici nu mai respir. Oho!! ce bătaie s-a incins în biserică! Dă tata, dă şi popa Gheară, dă şi mămica…

– Sache!!  Deschide măi, ochii! strigă Dumnezeu. Sache!
– Tii, ce mai bătălie s-a iscat în biserică! De ce nu M-ai lăsat să privesc până la sfârşit? Dădeau ăştia ca dracii… pardon de expresie. Auzi Doamne, totuşi de ce-ai trimis bătaia pe Pământ?
– Prea mult zgomot în Rai. De astăzi, gata! Am încheiat-o cu luptele, şi Dumnezeu face un semn cu mâinile. Şi apoi, să vadă şi muritorii cum e prin Ceruri.
– Of, Doamne.  Acu’ te pomeneşti c-or să zică toţi că bătaia-i ruptă din Rai…

Reclame

Read Full Post »

Pentru că azi se sărbătorește Dragobetele și că acest text se potrivește cu starea mea de spirit actuală.

Cel mai rau lucru pe care ti-l poate face cineva este sa te faca sa crezi ca poti avea aripi,‭ ‬ca poti zbura.‭ ‬Si atunci incepi sa visezi,‭ ‬vise pe care ti le hraneste.‭ ‬Si-apoi,‭ ‬deodata,‭ ‬fara nici un motiv aparent iti frange aripile …si te izbesti de pamant… de realitate.‭
‬Ciudat e ca nu stii daca acum visezi,‭ ‬daca acum e doar un cosmar din care te vei trezi,‭ ‬sau daca atunci aveai un vis frumos.‭ ‬Cert este ca adevaratul zbor se afla undeva intre aceste doua visari. Si incepi sa speri ca‭ ‬,‭ ‬poate,‭ ‬inca mai ai aripi. Ca nu le-ai pierdut definitiv.‭
‬Si-ncepi sa ratacesti, sa iti cauti aripile pierdute,‭ ‬neavand siguranta ca vrei sa le mai gasesti.‭ ‬Poate,‭ ‬atunci,‭ ‬iarasi are sa ti le franga cineva.‭ ‬Se spune ca drumul e mai frumos decat posibilul loc in care ai ajunge.‭ ‬Atunci sa fie oare mai frumoasa cautarea insasi decat zborul in sine‭? ‬Tind sa cred ca nu.‭ ‬Si,‭ ‬de fapt,‭ ‬ce inseamna,‭ ‬in ultima instanta acest zbor‭?


‬Cred ca mai mult credinta decat speranta intr-un vis.‭ ‬Dar e posibil sa crezi intr-un vis‭? ‬E posibil sa crezi in ceva ce nu exista‭? ‬Inseamna atunci,‭ ‬oare,‭ ‬ca visul se ridica la rang de realitate‭? ‬Si-abia acum realizezi ca e totusi doar un vis.‭ ‬Si-acesta e momentul in care aripile dispar… Uneori poti zbura si fara aripi.‭ ‬Zbor ce nu dureaza decat o clipa,‭ ‬zbor ce nu te inalta,‭ ‬ci zbor care te doboara.‭ ‬E asemeni unei caderi de pe o cladire foarte inalta.‭
‬O speranta nu-i destul‭? ‬Se pare ca nu.‭ ‬Sau poate ca nu mai exista nici o speranta… a pierit,‭ ‬poate,‭ ‬demult… Insa,‭ ‬in drum spre naruirea ei,‭ ‬incerc sa ma agat de urmele abia trasate… hmm… o vad cum se transforma in nisip si mi se scurge prin simturi‭.
‬Insetata de certitudini,‭ ‬nu ma aleg decat cu aripi frante si cu un graunte de nisip… poate, cine stie, candva,‭ ‬acest graunte de nisip va rodi si vor inflori alte fire de nisip…

Nu uitaţi… în fiecare noapte, la culcare, să vă rugaţi să nu vă crească în somn aripi de înger… s-ar putea să nu fie egale şi atunci nu veţi zbura drept…

…cu speranța că îngerii înving mereu atât timp cât există dragoste…

Sursa foto:http://academianae.wordpress.com


Read Full Post »

Discutii cu cel de sus

– Bună seara.
– Noroc.
– Am venit ca să vorbim…
– Despre?
– Despre zgomotele de sus.
– Dacă te referi la artificiile restaurantului de pe lac…
– Nu mă refer la artificii.
– Așa.
– Vreau să te rog să-ți iei o pereche de papuci din pâslă.
– Imposibil. Nu se mai fabrică de zece ani.
– Atunci măcar cu talpă de cauciuc.
– Mă vezi pe mine în gumari?
– Ce-i drept, nu. Dar saboții ăia de lemn mă exasperează.
– Pardon! Sunt din os de cal.
– Poftim?
– Saboții… sunt din os de cal.
– Şi apa care curge fără întrerupere?
– Susurul? E izvor artificial, găsești câte vrei la Praktiker
– Dar muzica?
– Sunt îngerașele care suflă în trompete sau se joacă la harpă.
– Nu contest, dar la noi, la cei de jos, te gândești vreodată?
– Voi trebuie să vă obișnuiți cu atmosfera. Dacă ai știi cum arată îngerașele…
– Cum?
– Sunt sexi.
– Au și aripi?
– Au ce vrei.
– Ştii ce nu-mi convine? Au glasurile prea ascuțite atunci când râd.
– Reminiscențe.
– Credeam că măcar ele…
– Dacă le vezi, ierți tot! Nimic nu-ți mai trebuie.
– Nici papuci?
– Fără papuci nu se poate. Vrei să-mi vadă alunița?
– Ce aluniță?
– Aia neagră.
– Cu păr în vârf?
– Exact.
– Şi dacă ți-o se vede, ce?
– Nu-i estetic. Dar ție ți-o arăt.
– Da, e urâtă.
– De-aia port papuci din os de cal. Se mulează.
– Îmi faci un serviciu?
– Trei. Îți pot îndeplini trei dorințe, precum peștișorul de aur.
– Aș vrea o pereche de papuci exact ca ai tăi.
– Se fac numai la comandă și durează trei zile. Şi tu ai aluniță neagră?
– Nu, dar vreau papuci.
– Ca și rezolvată. A doua dorință?
– Legat de îngerașe…
– Așa…
– Sunt blonde sau brunete?
– Doar blonde originale.
– Ei bine, numai dacă se poate…
– Se poate orice.
– Caut de mult și nu găsesc.
– Dar zi odată, omule!
– Aș vrea o harpă.
– O harpă?
– Da, vreau o harpă la fel cu a îngerașelor.
– S-a rezolvat. Mai ai o ultimă dorință, grijă mare ce alegi.
– De ce?
– Se contorizează.
– Vreau să facem schimb de apartamente: mă mut eu la etajul doi și tu la unu’… Să te obișnuiești cu atmosfera!

Cu ceva zile in urmă, din intamplare, am descoperit că un coleg scrie schite și chiar o face extraordinar de bine. Pentru mai multe detalii clik aici
Felicitări Sorin!

Read Full Post »